* A venit, în sfârşit, Dulapul Sãsesc acasã din voiajul american, satisfãcut, nevoie mare, cã pohta ce-a pohtit-o el i s-a înmdeplinit: mai marele planetei i-a zis – e drept, aşa, cam într-o dungã – cã lupta anticorupţie trebuie sã continue! Zi-i aşa, vere! Te-ai dus pânã în America s-o salvezi „all’ ultimo minuto” pe cumãtra dumitale, Kovesi Laura şi Codruţa, sau mãcar sã-i gãseşti vreo sinecurã. Deci, zi-i aşa, cã vrei sã isterizezi din nou populaţia României cu marile succesuri ale gãligancei din fruntea DNA, care nu s-a mai arãtat la faţã de când s-a aflat de paranghelia din sufrageria lui Gãbiţã Oprea din fatidica noapte a alegerilor din 2009. Ştiţi dumneavoastrã, noaptea când ne-am culcat cu un preşedinte iubitor de nevastã şi ne-am trezit cu altul, iubitor de metresã. Amintirile ne chinuiesc. Jenant e cã toţi cãdelniţarii din presa slujitoare de sistem s-au crezut îndreptãţiţi sã-l ridice în slãvi pe Marele Sãsãlãu care habar nu are pe ce lume trãieşte. Cumplite vremuri de batjocurã am ajuns sã trãim! Cred cã pe noi, românii, nu ne mai poate face bine nimeni, niciodatã. Cu atâtea cozi de topor pe cap de locuitor este chiar de-a dreptul imposibil.
* Inutile, dacã nu penibile de-a dreptul, sunt audierile comisiei parlamentare privind evenimentele din noaptea alegerilor prezidenţiale din 2009. Dupã ce madame Kovesi nu a dorit (cât tupeu, câtã groasã nesimţire!) sã dea curs convocãrii, acum câteva zile, a rãspuns… convocãrii (câtã responsabilitate! cât spirit democratic!) maestrul George Cristian Maior, fiul tatãlui sãu, valorosul istoric Liviu Maior. Dar, cum se ştie, calitãţile pãrintelui nu se transmit automat urmaşului direct, ba dimpotrivã, s-ar putea ca acesta din urmã sã fie depozitarul celor… şapte pãcate din tot atâtea neamuri ce au conlucrat, prin forţa naturii, la ieşirea sa la lumina zilei! Prin urmare, George Maior a fãcut, în faţa comisiei parlamentare de anchetã, o figurã absolut penibilã, rãspunzând precum ultimul Bulã la întrebãrile simple ca lumina zilei ale membrilor comisiei: A fost sau nu a fost madame Kovesi Laura şi Codruţa, în noaptea alegerilor din 2009, în sufrageria lui Gabriel Oprea, unde ai fost şi dumneata? Ei bine, la aceastã banalã întrebare, musiu George Maior a dat un rãspuns aiuritor, legat de faptul cã a fost o vizitã privatã, ca şi cum calitatea de vizitã privatã te-ar fi… privat de posibilitatea de a vedea cine sunt ceilalţi oaspeţi!!!! Asemenea cretinisme… preţioase nu se servesc nici mãcar la clinicile de profil. Oricum, dupã… prestaţia sa din faţa comisiei parlamentare, musiu George Maior şi-ar putea da liniştit demisia din funcţia de ambasador al României pe lângã cea mai înaltã poartã. Pentru cã nu ne putem permite sã ne facem de râs chiar şi la acest nivel.
* Sub titlul „George Maior sau despre logica unui mediocru care se crede deşteptul pãmântului”, Ion Spânu scrie, în Cotidianul.ro, printre altele, urmãtoarele: „Chemat sã rãspundã unor întrebãri simple despre întâlnirea de tainã din sufrageria lui Gabriel Oprea, a vrut sã facã neapãrat pe deşteptul, ascunzând orice rãspuns sub masca unei întâlniri private. La fiecare întrebare a parlamentarilor, George Maior lãsa impresia cã el decide ce e de interes public şi ce nu, deşi scopul investigaţiei parlamentare era tocmai acela de a cerceta dacã nu cumva în acea searã cei prezenţi au acţionat pentru falsificarea alegerilor prezidenţiale”. Da, observaţia jurnalistului este de mare bun simţ şi nu îl vizeazã doar pe George Maior, ci şi pe toţi politicienii care au, vorba aceea, antrenament în a ne aburi cu tot felul de sofisme şi de baliverne.
* Dar partea cea mai nostimã şi de plinã de suspans şi de neînţelesuri este starea de tensiune cu tente sinucigaşe din PSD. Acolo unde premierul şi preşedintele partidului, sau invers, nu mai au loc unul de celãlalt şi se contreazã cât pot ei pe la tot felul de tembeliziuni, pe cele mai teribile şi ciudate teme. Electoratul, care i-a votat masiv în decembrie trecut, poate sã înţeleagã exact ce vor muşchii lui. Noi, unii, nu mai înţelegem nimic. Nici mãcar dupã parţialele de duminicã, atunci când social- democraţii, pe de o parte au confirmat, iar pe de alta s-au fãcut de râs. A se vedea rezultatele obţinute de ei la Tg. Jiu (victorie liberalã!) şi Craiova, unde, deşi au câştigat primãria, au fãcut-o la un scor mult mai anemic decât anul trecut la locale.
* Dupã lupte, nu-i aşa, troznitoare, pentru supremaţia în partid, liberalii se apropie, târâş – grãpiş, de finiş. Peste doar douã zile, va avea loc congresul lor, în care toatã lumea sperã cã vor alege un preşedinte reprezentativ pentru mişcarea liberalã. Dar, trebuie sã recunoaşteţi, este greu de ales între Ludovic Orban şi Cristian Buşoi. Care au de-a face cu mişcarea liberalã, cu liberalismul, cum avem noi cu teoriile imploziei generalizate, dacã aşa ceva ar exista. Nu e treaba noastrã, dar, pentru cã este nevoie de un minimum de seriozitate şi de bun simţ la conducerea oricãrui mare partid politic românesc, noi am opta pentru varianta Cristian Buşoi. Şi nu neapãrat fiindcã este mehedinţean. Deşi, cum spuneam şi cu altã ocazie, este şi treaba noastrã…
