Mã nepoate, îţi povestii cum rãmasã nepotu-miu Sucã nãrod la vatrã, din armatã, îţi spusei sau nu?! Dacã nu-ţi spusei, poate e timpu sã afli. Pã totu începu când sã supãrã locotenentu pe Sucã şi-l dete la bucãtãrie, la curãţat cartofi şi la arãnjat mesele.
Fãcu ş-acolo fr’o douã de pominã! Pusã sare în loc de zahãr în cafea şi zahãr în loc de sare în ciorbã. Uitã cârpa de şters oalele-n tocanã şi cuţitu în aluatu de pâine, capela îi cãzu în varza cãlitã fãcutã pentru ofiţeri.
Când dete un cãpitan sã bage furculiţa în varzã, scoasã boneta lu Sucã. Nenãrocu lui fu cã ierea iscãlit pe capelã, cu creion clinuriu, d-ãla chimic.
E, asta le-ntrecu pe toate! Sã supãrarã rãu şi-l trimisãrã la izamen, la doftori, sã vadã ce-o fi-n capu lui. Îl izaminarã doftorii fr’o trei sãptãmâni. Îl ţinurã supt observaţie şi pe urmã îi deterã un certificat pe care scria limpede:
“Soldatu Juvete Tãnase Tãnãsucã, zis Sucã, nu are nimic în cap, sãracu! Iel nu ie vinovat de nimic, cã nu ie cu ra voinţã. El e nãrod şi atât! Recomandãm lãsarea la vatrã ca inapt pentru sãrviciu militar”. Cam aşa sã fârşi arma lu Sucã, nãrod la vatrã.
Mã nepoate, dacã n-ar fi de-al nostru şi nu l-am cunoaşte aşa bine, am propune lãsarea la vatrã şi a lu’ nea Daea, cã în ultima vreme parcã e prea cu oile pe câmp, vorba lu Marghioala lu Fleaşcã. Auzi matale, cicã brandu României ar putea sã fie oaia, cã oaia poate sã stea lângã o frunzã, da o frunzã nu poate sã stea lângã o oaie. Cã oaia e ca o statuie vie. Auzi tãrãşenie! Hai, mã fraţilor, cã suntem de pominã, cu ce specialişti de soi avem.
Bine, cã acuma avem bani sã ne lãfãim în drumuri judeţene, cã vin fro cincizeci de milioane de euroi, numai buni de asfaltat pe drumurile din judeţ. Acuma, al lu Zbanghiu e cu ochii cât ceapa, sã vadã cine sã bagã, pe cine sã preferã şi cine o sã câştige licitaţiile, cã are el o bãnuialã. Da a mai mare gogomãnie veni, nu din partea celor de la putere, ci din partea opoziţiei. Sã gândirã liberalii cã cel mai bine ar fi ca licitaţiile sã fie câştigate de firme din Mehedinţi, eventual alea de casã.
Cam aşa sã întâmplã şi cu aia cu ziaru privat finanţat cu bani publici, ca sã-i laude pe cãpitanii de judeţ, chia dacã e plin de greşeli de ortografie. Pã de unde şi pãnã unde o fi moda asta cu ziar de judeţ în care lauda de sine sã nu miroasã atât de bine?!
Cam aşa cum miroase şi la Orşova gunoiu, la nasu turiştilor ce beau cafeaua pe faleza Dunãrii. Pã da, cã nea Mariusicã, primaru Stoica, nu altu, luã mãsuri, zisã cã-şi face serviciu propriu şi face curãţenie lunã, cât ai zice peşte. Sucã îi dã un pont, pentru o imagine mai bunã: nea Marius, la prima acţiune de curãţenie, ia matale mãtura şi dã cu ea de sã-i sarã firele şi sã sã prãfuiascã lentilele di la camerele de filmat ale ziariştilor chemaţi anonim sã te filmize pe matale în acţiune. Marius Curãţãtoru o sã-ţi zicã matale orşovenii şi o sã te mai aleagã odatã.
Pã da, cã uite, nea Bãlãnescu nu s-a dezmeticit nici pãnã acuma, cum l-or fi ales mehedinţenii şi trimes în Parlament, cert e cã explicã pin studiouri cum fu cu scãparea lu nea Bejenariu.
Nu-i aşa, Excelenţã, nu-i aşa?! Pã, nu e.
Da pãnã data viitoare, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti!
