Dan Gioarsã este primul dascãl din România care a deschis proces în instanţã pentru calcularea corectã a sporurilor salariale acordate profesorilor, deschizând practic o cutie a Pandorei fiindcã dupã acţiunea sa au urmat un val de procese în toatã ţara. La fel s-a întâmplat şi în cazul celorlalte procese. A avut în total şase procese pentru salarizare (sporuri, majorãri acordate prin diverse legi ş.a.) şi pe toate le-a câştigat.
În anul 1998, la primul proces, puţini profesori erau dispuşi sã se avânte într-o luptã lungã şi istovitoare, care pentru unii pãrea fãrã mari sorţi de izbândã împotriva aparatului birocratic. Dan Gioarsã, unul din cei mai buni dascãli ai judeţului Mehedinţi cu 44 de ani experienţã la catedrã, povesteşte cum a pornit totul. Se întorcea de la Bucureşti, unde participase la un congres al învãţãtorilor, şi pe o banchetã din trenul în care cãlãtorea a gãsit un ziar, unde a citit un articol foarte interesant despre modul în care ar trebui sã se calculeze sporurile salariale acordate profesorilor. I-a dat de gândit acest articol şi când a ajuns acasã, dupã o documentare temeinicã, şi-a dat seama cã deşi legea era foarte clarã în privinţa calculului acestor sporuri, în realitate toţi dascãlii din România erau plãtiţi greşit.
„Este vorba de aplicarea acelui spor la spor. Dascãlul avea un salariu fix şi diverse sporuri, un spor de fidelitate, un spor de vechime în anumite condiţii şi încã alte câteva. Un articol din lege spunea cã sporul de vechime se calculeazã la salariul de bazã fiind atât la sutã şi se include în salariul de bazã, iar apoi un alt spor se aplicã la viitorul salariu de încadrare şi se include în acesta. Ce trebuia fãcut? Noi eram plãtiiţi greşit. Adicã aveam salariul de încadrare şi se adunau toate sporurile la un loc, iar ce rezulta se înmulţea cu salariul de bazã şi se includea în acesta”, explicã Dan Gioarsã.
Cum era şi firesc a încercat sã poarte o discuţie pe aceastã temã la şcoala unde este încadrat (Şcoala Theodor Costescu din Drobeta Turnu Severin), la centrul bugetar de la care aparţinea şcoala şi, în cele din urmã, la Inspectoratul Şcolar Mehedinţi. S-a izbit însã de un zid, de ignoranţa şi, de ce nu, rãutatea unora care lucreazã în acest sistem. Pe româneşte, a fost trimis la plimbare sugerându-i-se sã se adreseze instanţei pentru nemulţumirile sale.
“Eram vãzut ca un nebun pentru cã eu am încercat toatã viaţa sã fiu corect. Nu vroiam sã fiu furat pentru cã acesta era pur şi simplu un furt. La inspectorat mi s-a spus <<nu vã convine, adresaţi-vã instanţei>>. Aşa este în instituţiile de stat, decât sã-ţi dea un leu, mai bine îşi furã 50 de bani”, povesteşte Dan Gioarsã. Şi aşa a fãcut.
S-a adresat Judecãtoriei Drobeta Turnu Severin şi fãrã un avocat angajat, ci doar în baza explicaţiilor clare aduse în faţa instanţei, a reuşit sã-l convingã pe judecãtor cã salariul sãu nu este calculat în mod corect. A câştigat procesul la judecãtorie şi la fel s-a întâmplat şi la Tribunalul Mehedinţui şi Curtea de Apel Craiova. Dupã aproape doi ani de drumuri pe la instanţe şi ore pierdute prin sãlile de judecatã, dascãlul avea sã primeascã suma de 52 milioane de lei vechi, ceea ce la vremea respectivã însemna vreo 15 salarii. Nici acum nu a fost simplu sã primeascã banii, deşi avea în mânã o hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã, astfel cã a fost nevoit sã recurgã la un executor judecãtoresc. A urmat apoi un val de procese în instanţã ale profesorilor şi dupã circa un an şi jumãtate, Ministerul Educaţiei şi Ministerul Finanţelor au decis ca toate şcolile din România sã calculeze diferenţele salariale angajaţilor din învãţãmânt care beneficiau de aceste sporuri.
Tot în instanţã a reuşit sã-i convingã pe mai marii din inspectoratul şcolar din Mehedinţi cã trebuie sã fie încadrat şi salarizat ca profesor 1: “A apãrut o ordonanţã pe sub mânã, cred cã prin 2005-2006, care spunea cã învãţãtorii absolvenţi de licee pedagogice care au terminat un institut pedagogic de trei ani vor fi încadraţi şi salarizaţi ca profesori 1, adicã profesori cu universitate. Era şi cazul meu. Am câştigat în instanţã şi am aşteptat şase luni ca sã primesc banii”. Şi aici altã poveste, alte încurcãturi, fiindcã angajatul de la contabilitatea şcolii îi calculase o sumã foarte micã faţã de cea care i se cuvenea, aşa cã a fost nevoit sã apeleze la un expert contabil. Dar dascãlul nostru înarmat cu multã rãbdare şi conştient cã legea este de partea sa a reuşit sã-şi obţinã drepturile cuvenite, circa 300 de milioane lei vechi.
Au urmat apoi alte trei procese privind majorãrile salariale cu 33,5 la sutã acordate cadrelor didactice în 2008, 2009 şi 2010, prin legi adoptate de Parlamentul României, dar ignorate de Guvernul Boc. Şi aceste procese au fost câştigate în instanţã de profesorul mehedinţean, iar suma totalã pe care a obţinutã a fost de aproape un miliard lei vechi. De curând a câştigat în instanţã un alt proces în ceea ce priveşte dobânzile de întârziere calculate la sumele obţinute în baza celor trei hotãrâri judecãtoreşti anterioare fiindcã în timpul guvernului Boc aceşti bani s-au achitat mult mai târziu decât termenul stipulat de lege.
