Din punct de vedere geografic suntem faliţi, indiferent de cât de multe investiţii vom avea în urmãtorii ani. Lucrurile sunt din ce în ce mai greu de fãcut. Chiar dacã trãim în ţara „Lucrului bine fãcut”. Pânã la urmã, nu sunt de vinã nici oamenii, nici râul, nici ramul, nici fructele, nici destinul, nici stelele. De vinã este locul în care ne-am nãscut. Când te naşti într-o periferie nu ai cum sã îţi schimbi destinul. Singura şansã este sã transformi periferia în centru şi sã construieşti alte periferii în jurul ei. România, din punct de vedere geografic este ruptã în douã. Ardealul este rupt clar de Moldova şi de Muntenia. La arcul carpatic se terminã Europa şi dincolo de arcul carpatic începe Istambulul, Balcania, Isarlâcul lui I.D. Sârbu. Lucrurile sunt cât se poate de clare şi nu vor fi schimbate niciodatã. Sudul şi estul vor rãmâne la fel. Vina este şi a Mãrii Negre pentru cã e acolo şi pe mare nu pot fi construite periferii, pentru ca România sã devinã centru. Ardealul a aparţinut mereu altei civilizaţii şi pentru cã a fost separat geografic de Imperiul Otoman. Oltenia a avut şansa ei cu Imperiul Habsburgic, iar de la Teleorman la vale au fost turcii o bunã bucatã de vreme. În Moldova Imperiul ţarist.
România nu a avut niciodatã o şansã realã de a-şi depãşi condiţia geograficã. Nu este în formula de faţã decât de o sutã de ani, ca stat unitar, cu toate cã localnicii vorbeau o limbã identicã şi perfectã, spre deosebire de alte ţãri ale Europei. În acelaşi stat sunt mai multe dialecte şi limbi. Vezi cazul Spaniei, al Belgiei şi al altor ţãri. Acesta este însã paradoxul României. Cu toate cã are o unitate de limbã perfectã între fruntaliile ţãrii din punct de vedere geografic suntem într-o poziţie foarte dificilã.
Suntem striviţi între patru foste imperii. La sud au fost vreo douã imperii. În nord est un fost mare imperiu, la vest un imperiu. Pânã şi fosta Iugoslavie avea pretenţii de preamãrire. Striviţi şi rupţi între imperii. Te şi miri cã a rezistat România întreagã atâtea zeci de ani. Aproape o sutã, anul viitor. Democraţia nu ne face bine, dictatura nu ne face bine. Aproape nimic nu ne face bine. Când e prea multã democraţie la noi şi în jurul nostru maghiarii îşi cer independenţa, îşi cer Ardealul înapoi la fostul imperiu. Când e prea multã dictaturã în jurul nostru devenim victimele unor tratate internaţionale sau a unor lovituri de graţie. Iar Imperiul de la Rãsãrit e specialist în treburi de genul acesta. Rusia ar fi încântatã de o Moldovã Mare. Ungaria ar fi încântatã de o Ungarie Mare. Turcia sau Bulgaria ar fi mulţumite cu Dobrogea, iar din România nu ar rãmâne decât ca de obicei Vechiul Regat. Regãţenii rupţi în fund.
Sã ne bucurãm, aşadar, de anii de comunism şi de democraţie. Chiar şi aşa plini de torturã (comunismul) sau de rãsturnare a valorilor (şi democraţia şi comunismul). Am avut o ţarã mare. Adicã încã o avem. Acesta este singurul câştig din ultima sutã de ani. Nu a reuşit nimeni sã ne-o rupã, deşi astãzi mai mult ca oricând existã varianta ca ţara noastrã sã se rupã din nou, având în vedere cât de aproape suntem de fostul Imperiu de la Rãsãrit. Ruperea României, dacã s-ar produce ar fi posibilã numai în cadrul unei conflagraţii mondiale. Adicã al Treilea Rãzboi Mondial. Poate cã şi ultimul.
România nu are o altã şansã decât sã se mute mai la Vest de Marea Neagrã, sã mai tragã de hartã cumva şi sã se mute undeva în zona Austriei. Mai este şi varianta în care România sã îşi repatrieze cetãţenii şi sã se punã pe treabã şi sã devinã o ţarã serioasã, puternicã şi bine înarmatã şi extrem de bogatã. Ori devenim bogaţi şi puternici, ori suntem pierduţi. România va fi oricum locuitã de rromi în urmãtorii zeci de ani şi românii nu vor mai fi majoritari. România a fost ocupatã pe nesimţite de populaţia rromã, iertatã de legi şi de impozite. Nu va mai fi ţara românilor, ci a rromilor. Povestea sã devenim bogaţi şi puternici este de duratã. O soluţie rapidã este tot un Mesia care sã fi ales pe listele unui partid şi care sã ne salveze. Îl aşteptãm de mai mult timp. Poate sã fie şi cel biblic. În rest, jocurile sunt fãcute. Ne vom rupe sau vom fi ocupaţi din interior. Sã nu ne pierdem speranţa?!
