* Marele şi regretatul scriitor român Marin Preda spunea undeva, mai exact în capodopera „Cel mai iubit dintre pãmânteni”, cã „omul nu mai e acelaşi dupã ce descoperã ceva”. Fãrã îndoialã, profundã observaţie. Care face necesare însã câteva nuanţãri. Omul, inddiscutabil, nu devine ALTUL „dupã ce descoperã ceva”. În esenţa lui, el rãmâne acelaşi, nici mai bun, nici mai rãu. Ceea ce-şi schimbã el nu e neapãrat atitudinea faţã de semeni, deşi este posibil şi aşa ceva, ci tipul de reactivitate faţã de tot ceea ce se întâmplã în jurul sãu. Dar ce anume ar putea descoperi omul atât de important încât sã-şi schimbe natura reacţiilor faţã de mediul exterior? În general, orice „descoperire” susceptibilã a-i provoca o schimbare semnificativã de ritm existenţial. De pildã, sã aibã o, cum sã-i zic, revelaţie de ordin tehnic. Care sã-l ducã, spre exemplu, la o inovaţie oarecare. Îşi schimbã el statutul social? Devine el o celebritate, chiar şi localã? Devine. Mai este el acelaşi cu amãrâtul anonim de dinainte? Nu! Îşi descoperã el un talent, chiar firav, incipient de artist? Urmeazã, inevitabil, acelaşi parcurs precum cel descris mai sus. Descoperã el cã este înşelat de nevastã (amantã, iubitã)? Se schimbã! Cum? Mai întâi, devine ceva mai bãnuitor şi mai atent, exersându-şi, mai mult sau mai puţin discret, spiritul de observaţie. Când se edificã, ia mãsuri, ca un bãrbat hotãrât ce se aflã, de pildã, divorţul sau ruperea relaţiei. Nemaivorbind de faptul cã pe viitor va prefera sã sufle şi-n… îngheţatã decât în iaurt! Şi exemplele ar putea continua…
* Dar cine credeţi, stimaţi cititori, cã ar putea contrazice profunda observaţie moralã formulatã de Marin Preda? Pãi, nimeni altul decât celebrul personaj al lui Caragiale din piesa „D’ale carnavalului” – Mache Razachescu, de-i mai zice şi Crãcãnel. Ia auziţi acilea: „Am plâns cum plâng şi acuma, cãci eu ţiu mult la amor; am plâns şi am iertat-o… pe urmã am prins-o iar, şi iar am plâns şi iar am iertat-o; nu de multe ori, dar cam des… aşa cam de vreo cinci, şase ori…”. Vasãzicã, maestrul Crãcãnel descoperise el ceva, dar, ce ciudat, nu devenise un alt om! Era acelaşi, rãmãsese pe aceeaşi lungime de undã, ba chiar dorea, conform principiului strãvechi „Finis coronat opus”, sã-şi şi punã pirostriile cu trãdãtoarea şi nerecunoscãtoarea!. Unii zic cã asta ar fi o trãsãturã definitorie a masculului din spaţiul ploieşteano- dâmboviţean, dar eu, unul, sincer, mã-ndoiesc de mã rup. De râs, evident!
* Şi a luat sfârşit şi ultimul episod al alternanţei de primãvarã, vacanţã – minivacanţã. Bine cã s-a finit circul ãsta mondeno- sportiv- grãtaroid. Cred cã, într-o mãsurã semnificativã, unii dintre noi au buba la cap. Obsesia asta de a cãlãri trenurile şi şoselele, în drum spre mare, de 1 Mai, când apa mãrii mai are resturi de sloiuri din timpul iernii, evidenţiazã cã nu este ceva în regulã la cutia… ucrainianã a multora! Apoi, sã te duci sã dormi nopţi de-a rândul în spelunca aceea în aer, nu-i aşa, liber de la Vama Veche, nespãlat de sãptãmâni, beat criţã, într-o vomitivã devãlmãşie, aratã orice altceva decât pretenţia de a transforma acest spaţiu într-un fel de templu sui- generis al aspiraţiei tinerei generaţii (n’est-ce pas?) cãtre democraţie şi libertate! Vama Veche – mitul mizeriei morale absolute!
* Aşa cum mi-am permis sã spun şi cu alte prilejuri, dar şi încã de la consumarea evenimentului cu pricina, alegerile prezidenţiale din decembrie 2009 au fost grosolan mãsluite în favoarea lui Traian Bãsescu, cu participarea extraordinarã şi sprijinul nemijlocit al serviciilor de tot felul. Inclusiv al serviciilor de… masã. Şi de sufragerie selectã. Acum, beneficiarul acestor servicii, Bãsescu Traian, care a mai cãlãrit, de-atunci, vreme de încã cinci ani, aceastã ţarã şi acest nefericit popor, strigã din toţi boşogii, pe la tembeliziunile sale de casã împotriva lui Kovesi şi a lui Coldea cã, vezi Doamne, ce cãutau ei în acea noapte în sufrageria lui Gãbiţã Oprea, când locul lor era la servici, ca sã zicem aşa. Ticãloşia imensã, tipicã Matrozului, este cã se face a uita cã respectivii trãgeau acolo la rame în favoarea lui, dându-se cu capul de toţi pereţii sã facã, nu-i aşa, şi pe dracu-n patru ca sã-l pãstreze pe dumnealui încã un mandat pe… tronul Cotrocenilor. Dar acelaşi Bãsescu Traian nu mai ştie cum sã facã spre a bãga sub preş, în regim de urgenţã, dosarul cu voturile mãsluite din Diaspora, care au basculat rezultatul alegerilor în folosul sãu. Bãi aceştia, faceţi prea multã gãlãgie, când locul, vostru e-n puşcãrie! (Rimã involuntarã, însã cât se poate adevãratã!).
* În acelaşi caz, Kovesi refuzã sã fie audiatã. Aşa e, dumneaei nu dã socotealã nimãnui din spaţiul mioritic. Nu suntem prea siguri nici dacã se prezintã la raport pe alte meridiane. Asta e, dacã i-o fi cântat aria potrivitã cucul şi vreo douã-trei ursitoare, la naştere şi la botez! Pãi, te pui cu te-ncurci?! Şi apoi, socoteala de acasã probabil cã e mult prea scumpã pentru „pulime”…
* Dacã prin campionat se mai împiedicã, în Champion’s League, Real Madrid merge brici. Dupã ce i-a scos din cursã, în sferturi, pe aroganţii ãia de la Bayern Munchen, marţi searã, în prima manşã a semifinalelor, intergalacticii lui Zinedine Zidane i-au surclasat (3 – 0) pe concitadinii de la Atletico. Cristiano Ronaldo a fãcut din nou legea (şi diferenţa!) pe teren, marcând toate cele trei goluri ale partidei!….
