Ridicolul în care se zbat politicienii
Dacã te uiţi atent la principalele teme ale dezbaterilor publice de azi, nu ai cum sã nu te gândeşti cã viaţa politicã de la noi e clãditã pe temelii tare precare: tentativa de sinucidere a lui Adrian Nãstase, scandalul fandosit al papioanelor, legat de statutul Institutului Cultural Român, încãierarea absurdã dintre Traian Bãsescu şi Victor Ponta pe tema deplasãrii la Bruxelles, copygate-plagiatul lui Victor Ponta, starea Curţii Constituţionale Române, şi acum, una peste alta, tema suspendãrii lui Traian Bãsescu, joc riscant şi inutil pentru iniţiatori. Privind toate aceste teme de dezbatere furibundã nu ai cum sã nu pui în discuţie imaturitatea gãlãgioasã şi nevroticã a clasei noastre politice. Realitatea lor, realitatea în care se zbat zi de zi, pare totalmente paralelã cu realitatea de zi cu zi a cetãţeanului obişnuit, cãruia nu-i pasã prea mult nici de pozele de grup de la Bruxelles, nici de doctorate şi masterate, nici de interminabilele tracasãri dintre preşedinte şi premier. Putem lua orice eşantion sociologic şi vom putea observa cã temele şi temerile oamenilor au prea puţin de a face cu suita aceasta de scandaluri, de can-canuri politice dealtfel mediocre şi fãrã sens. Atmosfera de calomnie, complot şi disputã ireconciliabilã din mediul politic spune totul despre cam cum funcţioneazã la ora actualã statul român, cam cât de lucidã, de normalã şi de sãnãtoasã e relaţia dintre stat şi oamenii de care ar trebui sã aibã grijã.
Am terminat toate probleme din agriculturã, din spitale, din şcoli, din zona mediului investiţional, a şomajului şi pensiilor – şi acum avem timp de astfel de şicane politice, piedici, declaraţii sforãitoare şi îmbrânceli? Avem convingerea cã foarte mulţi dintre noi au deja certitudinea cã ţara aceasta se poate descurca mult mai bine fãrã politicieni, fãrã partide, fãrã niciun parlament, fie el redus sau lãrgit. Majoritatea semnalelor pe care la ora actualã le dau politicienii nu invitã la niciun optimism.
O temã, de exemplu, precum cea a suspendãrii lui Traian Bãsescu e… cireaşa de pe tortul exasperãrii. Numai chef de aşa ceva nu avem acum, dupã doi ani de austeritate. Oamenii aşteaptã cu totul altceva decât aceastã interminabilã încãierare pentru putere. Iar dacã la nivel social nu se va simţi nicio îmbunãtãţire a nivelului de trai, niciun semn de îndreptare a lucrurilor, vor sancţiona aceastã stare de lucruri la toamnã, la parlamentare, şi nu ar fi de mirare sã vedem un PP-DD devenit principalul partid din România. Din pãcate politicienii ignorã gradul ridicat de exasperare pe care-l resimt cetãţenii, şi nu înţeleg aproape deloc furia mocnitã pe care oamenii o nutresc faţã de acest ridicol patetic în care se zbat politicienii de azi.
Blaga şi lecţia opoziţiei
Convenţia PDL nu a adus surprize. În interiorul fostului partid de guvernãmânt lucrurile par a se fi aşezat, sferele de influenţã s-au delimitat şi, odatã ce şocul ieşirii de la guvernare şi al pierderii alegerilor locale fiind trecut, PDL va ocupa poziţii defensive, locuri în fotoliile opoziţiei unde totdeauna s-a descurcat foarte bine. Probabil cã vor pierde şi alegerile parlamentare, dar acest lucru nu va destabiliza partidul lui Blaga. Dacã PDL obţine în viitorul parlament locuri suficiente sã constituie o opoziţie zgomotoasã, soarta USL nu va fi deloc uşoarã. PDL se descurcã bine în opoziţie, pe poziţii de criticã a guverãrii. Am spune cã mai bine decât o face atunci când e la putere. Comunicã mai bine şi are şi argumente. Şi dacã mai are şi sprijinul deschis al lui Traian Bãsescu vor eroda încet dar sigur eşafodajul USL, aşteptând şi vânând orice greşealã, orice dezbinare din USL, orice gafã. Blaga ştie bine de tot lecţia opoziţiei, şi deja dã semne clare în acest sens. Dacã la parlamentare va obţine 15-20%, PDL va face zile amare actualei coaliţii aflate la guvernare, şi nu e deloc exclus ca în 2016, aşa cum zicea la un moment dat şi Victor Ponta, mai în glumã, mai în serios, Blaga şi ai lui chiar sã câştige alegerile. Jocurile sunt departe de a se fi încheiat.
În ceea ce priveşte efectele politice pentru Mehedinţi ale Convenţiei PDL, liderul democrat-liberalilor, Mihai Stãnişoarã, a obţinut o poziţie forte în conducerea PDL, devenind unul dintre prim-vicepreşedinţi ai fostului partid de guvernãmânt. La toamnã, la alegerile parlamentare, mai mult ca sigur va candida pentru un fotoliu de parlamentar, într-unul dintre colegiile electorale, pentru a-şi lua revanşa dupã eşecul de la locale. Şansele sã obţinã un fotoliu de parlamentar sunt destul de mari pentru Mihai Stãnişoarã, deşi nu-i va fi chiar uşor. Depinde de ce contracandidat va arunca în joc USL, depinde de cum vor simţi şi înţelege realitatea politicã alegãtorii şi cât de mult vor rezona, aşa cum depinde de inteligenţa şi abilitatea cu care îşi vor juca şansele electorale. Fapt este cã, deşi pãrea dupã locale pierdut şi fãrã vlagã, PDL începe sã se redreseze încet dar sigur pe fondul unor teme (pe unele le aminteam la începutul acestui articol) politice nefavorabile USL. Oricum, toamna politicã se anunţã foarte fierbinte şi tensionatã.
