Tânãra jurnalistã Eveline Pãuna a pornit un demers foarte rar: acela de a crea o biografie a unui jurnalist-reper pentru presa româneascã a ultimelor decenii: Ion Marin. Autoarea i-a fost studentã şi a aplicat cu sfinţenie, într-o carte ca nicio alta, ce a învãţat de la mentorul sãu: documentare serioasã, argumentaţie susţinutã de dovezi, concluzii bazate pe mãrturii: „Mai sunt studenţi de-ai dumneavoastrã care verificã informaţia, vorbesc corect şi frumos româneşte şi au simţul ştirii”, se adreseazã Eveline Pãuna memoriei lui Ion Marin.
Volumul pleacã de la anii de început ai jurnalistului, din localitatea ialomiţeanã Bucu (unde Consiliul local a aprobat recent ca biblioteca din localitate sã poarte numele „Ion Marin”). „A fost un jurnalist apreciat, a luat premii şi la nivel naţional şi la nivel internaţional! Noi îl citeam cu nesaţ! Era atât de bun – fãcea anchete sociale care, pe formatul mare de ziar, se întindeau pe o jumãtate de paginã! Pentru subiectele lui fãcea totul: de exemplu se îmbrãca la fel ca oamenii cu care intra în contact – dacã erau oameni simpli, amãrâţi, se îmbrãca şi el modest. Culegea informaţii de la ei şi, ca sã-i înţeleagã şi sã-i ajute… se purta asemenea lor. Era curajos, mergea pânã la capãt pentru subiectele lui, risca”, rememoreazã familia.
Despre începuturile gazetãreşti ale celui ce avea sã devinã un ziarist unicat îşi aminteşte Ruxandra Chiric, care spune cã „era o mare onoare sã semnezi la ziar, în timpul facultãţii. Iar cei de la Scînteia l-au luat, pentru cã era foarte bun”. Mai târziu, faţã în faţã cu alţi jurnalişti de calibru, tânãrul Ion Marin se remarca din start: „La Ion Marin am simţit imediat – şi nu m-am înşelat – acele calitãţi care arãtau un zbucium interior, o sete de cunoaştere, de informare şi informaţie. Voia sã se documenteze exact, sã înţeleagã în detaliu tot ce investiga. Iar aceste calitãţi le-a tot dezvoltat, de-a lungul întregii cariere. Pe vremea aceea nu era un fapt automat cã devii mare ziarist doar dacã lucrezi la un ziar mare. Ion Marin s-a reafirmat pe filiera pe care începuse, filiera anchetelor. A devenit unul dintre ziariştii foarte cunoscuţi din România acelor ani. Subiectele lui erau dezbãtute, preluate şi urmate de mãsuri şi decizii guvernamentale”, îşi aminteşte Dan Constantin. Colegii de tinereţe confirmã aceste repere personale care i-au determinat cariera profesionalã: „L-am vãzut pe Ion Marin şi l-am acceptat în ipostazã de ziarist tãios, anchetator, necruţãtor, revoluţionar. Dar mereu la înãlţime. Nu mi-l închipuiam însã ca dascãl. Era foarte încântat la gândul cã el cultivã adevãrata tradiţie a presei”, povesteşte Sergiu Andon.
În ce-i priveşte pe „rivalii” din breaslã, mulţi dintre cei oneşti l-au perceput pe Ion Marin la adevãrata staturã jurnalisticã: „Pe Ion Marin îl citeam cu obidã. Avea nişte poziţii foarte dure, se vedea cã este un om al dreptãţii. Nu doar pãrea a fi un om drept, ci chiar era! Ion Marin a fost un om cinstit şi n-a trişat. El nu depindea de nimeni, deranja mult acolo unde lucrurile nu erau bine. Ion Marin a adunat în jurul lui oameni corecţi. Acest lucru ar trebui sã se ştie despre el. Am mare încredere cã, din punct de vedere moral, studenţii lui Ion Marin nu-l vor face de râs pe Maestrul lor”, evocã George Stanca.
Cartea semnatã de Eveline Pãuna are toate atributele unei imagini de ansamblu, în tuşe concrete, despre elementele constitutive ale unei mari personalitãţi de presã. Toate acestea sunt atestate paginã cu paginã de cei intervievaţi, care mãrturisesc rând pe rând cã întâlnirea cu Ion Marin a fost un moment deosebit, o etapã memorabilã, începutul unei prietenii de-o viaţã, prilej de calibrare a ideii de gazetãrie adevãratã într-o lume a falsitãţilor de tot felul. O menţiune aparte se cuvine mãrturiilor oamenilor de presã pe care i-a format şi care, 20 de ani mai târziu, îi mulţumesc o datã în plus pentru felul în care le-a cristalizat şi încurajat parcursul profesional. Nu în ultimul rând, moştenirea lui Ion Marin este cu atât mai importantã cu cât studenţii sãi continuã proiectul jurnalistic „Ultima orã”, de care numele lui Ion Marin rãmâne legat pentru totdeauna.
„Ion Marin a fost un glonţ de argint, care şi-a strãbãtut traseul într-un timp extrem de scurt şi care şi-a atins cu precizie ţinta” (Sorin Roşca Stãnescu).
