Pasionat de creşterea albinelor încã din adolescenţã, un tânãr din Mehedinţi, a dezvoltat cu succes o afacere în domeniul apicol, reuşind sã deţinã în prezent peste 80 de familii de albine.
Sã faci apiculturã în România este o adevãratã aventurã. Apicultorii spun cã statul român nu îi sprijinã cu nimic în aceastã activitate, iar ideea cã poţi obţine fonduri europene este doar un vis frumos, fiindcã în realitate condiţiile sunt extrem de restrictive în acest sens. În general, apicultorii sunt pe cont propriu, îşi administreazã stupinele aşa cum ştiu ei mai bine, iar pierderile sunt suportate în totalitate de aceştia.
Aşa cum se întâmplã şi acum, când iarna geroasã a fãcut ravagii în multe colţuri ale ţãrii, apicultorii înregistrând pierderi uriaşe. Mulţi dintre ei se refac cu greu în aceastã primãvarã, dar au speranţa unui an bun. „Se spune cã dacã iarna a fost grea, va fi un an bun pentru noi apicultorii. Acum rãmâne de vãzut”, spune Petre Buţoi, un tânãr pasionat de apiculturã, a cãrei stupinã se aflã la Cocorova, o zonã mult cãutatã de apicultori pentru celebra pãdure de salcâm.
Într-un an bun, albinele dintr-un singur stup pot produce pânã la 20 de kilograme de miere, iar preţul unui kilogram este de aproximativ 25 de lei, în funcţie de calitatea acesteia. Pentru a obţine rezultate bune, apicultorii au însã o misiune grea.
A început cu cinci stupi
Petre Buţoi (34 de ani) a pus bazele stupinei sale în urmã cu cinci ani din dorinţa de a obţine o miere de calitate pentru familia sa. A cumpãrat cinci stupi de la o cunoştinţã din Vânju Mare şi înarmat cu mult entuziasm a plecat la drum fãrã sã cunoascã prea multe despre ce presupune îngrijirea unei stupine.
„Habar nu aveam la ce mã înham, ştiam foarte puţine lucruri despre apiculturã, dar în prima iarnã am citit multe cãrţi de apiculturã, am urmãrit tot felul de filmuleţe pe Youtube, am urmãrit şi am citit informaţiile de pe forumuri. La început am crezut cã este uşor, dar apoi mi-am dat seama cã este destul de greu, necesitã mult timp, multã muncã ca sã ai rezultate. Am avut întotdeauna mare grijã de ei ca sã pot sã obţin şi ceva de la ei, adicã ori cât de rãu a fost anul, nu pot sã zic cã nu am gustat mierea. Presupune şi multã investiţie”, spune Petre Buţoi.
Apiculturã pastoralã
A trecut cu bine prima iarnã, iar asta i-a dat curaj sã meargã mai departe, în fiecare an a mãrit numãrul stupilor, astfel cã acum a ajuns la 80 de stupi. Este marea sa pasiune, pentru care îşi dedicã cel mai mult timp, realizând în prezent mai multe sortimente de miere, respectiv de rapiţã, tei, floarea soarelui şi poliflorã, dar are la vânzare şi polen crud, tincturã de propolis şi cremã cu propolis. Pentru a-şi ajuta albinele sã culeagã cel mai bun nectar, Petre Buţoi merge în fiecare an în pastoralã, de la începutul primãverii şi pânã la debutul toamnei. Vinde mierea, frumos ambalatã şi etichetatã, la prieteni, în târguri, pe internet şi în timp şi-a format o clientelã serioasã datoritã calitãţii produselor sale.
«Energizantul»din hipermarketuri
Una dintre dorinţele lui Petre Buţoi este ca majoritatea clienţilor sã fie puţin mai atenţi atunci când achiziţioneazã un borcan de miere, pentru a nu se lãsa pãcãliţi de cei care vând produse apicole slabe calitativ.
„Statul ar trebui sã stopeze importurile din China. Despre ce concurenţã putem discuta, când un kilogram de miere adusã de acolo face un euro. Noi, apicultorii îi spunem acestui produs care se gãseşte în hipermarketuri «energizant» sau «îndulcitor», dar în niciun fel nu îl putem numi miere”, spune Petre.
Vrea sã schimbe mentalitatea românului
Tânãrul apicultor şi-a propus sã schimbe mentalitatea românului, aceea cã doar mierea de salcâm este bunã şi cã mierea cristalizatã înseamnã cã în ea a fost adãugat zahãr:
“Omul vrea sã vadã mierea lichidã, fluidã, sã întoarcã borcanul şi sã se uitã cum curge. Eu am iniţiat o campanie de informare, atât pe Facebook, cât şi prin afişe la intrarea în blocuri, în care am menţionat câteva caracteristici ale acestui produs, în mod special la ce tratamente poate fi folositã. Am constatat cã oamenii nu ştiu mai nimic, doar cã mierea e dulce şi atât, nu ştiu cã pot sã o foloseascã ca şi tratament. Sper cã voi reuşi în acest demers”.
Cât despre cristalizare, acesta spune cã mierea cristalizatã îşi pãstreazã toate calitãţile terapeutice pe care le-a avut şi în starea fluidã, nu este o miere falsã şi în ea nu a fost adãugat zahãr, aşa cum cred mulţi dintre clienţii sãi. „Toţi apicultorii ştiu cã existã acest mit, acela cã mierea cristalizatã este suspectã de a fi falsã. Paradoxul este cã tocmai cristalizarea poate fi un indicator al calitãţii mierii. Mierea de salcâm cristalizeazã foarte greu deoarece conţine mai multã fructozã”, mai spune tânãrul apicultor.
