Românii au devenit sclavii erei moderne. Cu toate cã suntem printre democraţiile şi ţãrile libere ale acestei lumi sau pretindem cã suntem, românaşii noştri au ajuns sclavi prin toate ţãrile. Cine este vinovat pentru faptul cã suntem cãpşunarii Europei, spãlãtorii de vase şi de veceuri? Nu e vinovat nimeni, decât tot noi. Oamenii au plecat din ţarã din cauza traiului rãu, nu de bine. Sigur cã puteau pleca pe meserii mai bine vãzute şi mai bine plãtite. Nu cã ar fi ceva rãu în a spãla bãtrâni de rahat la fund sau în a munci 12 ore pe zi, la solar, pentru 20 de euro. Hopa?! Cum pentru 20 de euro pe zi? Pe zi! Da!. Atât primesc femeile care duc o viaţã de sclavie în agricultura Siciliei. Pãi 20 de euro pe zi sunt aproape 90 de lei. Adicã, la 20 de zile lucrate lucrãtorul primeşte 1.800 de lei. Vin vreo 400 şi de euro. Da, dar e viaţã de sclav în Italia. România ce le asigurã poporenilor ei. O leafã minimã de o mie de lei pe lunã pentru 12 ore pe zi lucrate şi poate 6 zile pe sãptãmânã. Poate cã lucrãtoarele din România nu au parte de avansuri sexuale sau nu trebuie sã se culce cu patronii, dar nu sunt nici departe. Stau 12 ore pe zi la câte o tarabã şi vând gumã de mestecat sau iaurturi sau foi de dafin. Au noroc dacã vreun client le lasã 10 bani restul de la suma plãtitã. Tot prostituţie e şi asta. Într-un an de zile o pune şi sclava din ţarã de un bacşiş decent, dacã de un salariu asemenea nu are parte.
Cum se scuzã angajatorii sau agenţii economici? Domnule, salariul minim este tot mai mare şi nu mai putem sã asigurãm taxele la stat. Ori dãm oameni afarã, ori le luãm sporul de vechime. Oricum la privat nu mai existã spor de vechime. Deja nu mai are niciun sens pe lume vechimea în muncã şi anii de experienţã. Nu mai conteazã acest indicator al acumulãrii de experienţã într-un domeniu de activitate. Oare nu erau deja sclave fetele noastre înainte sã plece din ţarã la produs sau la cules de castraveţi pe meleaguri strãine? Oare nu erau învãţaţi la portofele unii românaşi înainte sã plece din ţarã? Oare nu cumva ne meritãm soarta cã ne-am mulţumit de fiecare datã cu foarte puţin şi cu o viaţã de sclavie, în speranţa cã istoria ne va rãzbuna şi ne va oferi la un moment dat un trai mai bun? Oare nu visãm de douã milenii la o ţarã prosperã cu cetãţeni demni şi de fiecare datã ne pierdem speranţa şi tot în sãrãcie şi în deznãdejde vieţuim. Votãm la fel.
Din România pleacã zilnic mai mulţi cetãţeni decât în ţãri aflate în conflict, precum Siria. Mai mulţi decât din Siria, o ţarã din care oamenii fug pentru cã le cad bombe în cap. În România nu cad niciun fel de bombe, dar milioane de oameni au plecat în ultimii ani în alte ţãri în speranţa cã le va fi mai bine. Adicã s-a fugit de România ca de o ţarã plinã de bombe şi de tot felul de plãgi. Problema rãmâne tot la noi. Românii au avut tot timpul o soartã crudã şi nu le-a mers bine niciodatã. Deja de douã mii de ani lumea ne vede în felul acesta şi este greu de crezut cã imaginea ţãrii se va schimba peste noapte: românii sunt nişte sclavi care s-au sãturat de sãrãcie şi care uneori ies în stradã şi vor ca justiţia sã îi scape de corupţie. Românul este rupt în fund şi cu idealuri mari. Vorba lui Iliescu: sãrac şi cinstit! Dar în spatele acestei sintagme, socialiştii lui Nea Nelu au pus laba pe ţarã şi au vândut şi au jefuit. E mişto aşa! Mai multe ţãri într-una.
Le convin şi politicienilor poporenii ãştia sclavi. Adicã sã nu mai poatã sã meargã prea mulţi la şcoalã, sã fie cât mai sãraci şi cât mai proşti, vorba lui Brâncuşi. Oare cine ne-a transformat în sclavi, dacã nu neputinţa noastrã de a ne alege când trebuie conducãtorii merituoşi. Oare nu tot noi suntem aşa. Chiar dacã alte ţãri se spune cã dicteazã în România şi politicile ei, pânã la urmã nu o pot face fãrã complicitatea şefilor de partide şi a barosanilor din administraţie. A vândut fiecare cât a putut şi când a putut. România a fost prostituata tuturor, fie cã a fost vorba de politicieni bãştinaşi sau de la Bruxelles sau Paris, Rusia sau din SUA. Ne meritãm soarta?! Adicã pânã când sã ne meritãm soarta?! La infinit probabil. Pânã şi protestele ne sunt furate. Dupã momentul „Colectiv” a apãrut USR, dupã momentul „Ordonanţa 13” apare Partidul Rezist.
Adicã, despre ce vorbim. O fi şi ãsta plin de ursuleţi gumaţi care dorm în parlament, ca ãia de la USR. Pe undeva e amuzant, dar asta nu modificã statutul de sclav al alegãtorului.
