* Marin Preda despre unul dintre relele secolului în care a trãit: „În secolul nostru (secolul al XX-lea- n.n.) s-a vãzut cã biruitor nu iese un astfel de om liber, mândru şi aşteptat, ci bruta laşã, care, eliberatã de orice moralã, se selecţioneazã rapid şi se uneşte cu alte brute împotriva oricãror veleitãţi de libertate şi mândrie, omorând orice scânteiere a spiritului şi aruncând omul în perversiunea delaţiunii, a corupţiei şi fanatismului”. Analizând realitãţile secolului în care, cu ceva şansã, am ajuns sã trãim noi, tragem concluzia cã trecerea inexorabilã a timpului a adâncit realitatea despre care scria Preda şi cã viitorul societãţii sunã cât se poate de sumbru. Nu mai vorbesc de speranţele fiecãruia dintre noi într-un mai bine posibil. Care s-au stins cam de multişor. Cam de când orizonturile de aşteptare ne-au cãzut, unul câte unul…
* Luni searã, la Antena 3, Adrian Nãstase i-a acordat un interviu lui Mihai Gâdea, zis şi… analiza sintezei. Interviul de care vorbim a primit, din partea celor mai diverse persoane şi personalitãţi ale vieţii publice, numai superlative. Aş zice, pe drept cuvânt. Cu precizarea cã meritele esenţiale îi revin invitatului, care a spus, cu o anumitã detaşare (în care am detectat şi obosealã, şi ceva resemnare, dar, mai presus de toate, multã luciditate) o serie de adevãruri dureroase care apasã România acestor ani. Pe care nu chiar oricine îşi permite libertatea, lejeritatea de a le enunţa. Este drept, un merit a avut şi Mihãiţã Gâdea, în sensul cã nu şi-a mai dat atâta importanţã ca de obicei şi a stat cuminţel în scaunul sãu. Ţinut la respect de umorul atât de special, dar atât de discret al lui Bombonel.
* Morala cea mai amarã a acestui interviu- eveniment (cãci a fost chiar un eveniment!) este aceea cã, într-o vreme când ţara aceasta duce lipsã cronicã de competenţe reale, de personalitãţi politice cu adevãrat prestigioase, oameni precum Adrian Nãstase sunt scoşi forţat în afara „jocului”. Reamintesc cã, la ordinul lui Bãsescu Traian şi cu sprijinul… neprecupeţit al unor cozi de topor din PSD, Adrian Nãstase nu numai cã a fost trimis de douã ori (!!) la închisoare, fãrã probe directe sau indirecte (!!!!), dar a primit şi pedeapsa complementarã de a nu avea o serie de drepturi civile şi de a nu activa în politicã un anumit numãr de ani. Dacã am înţeles bine din amintitul interviu, ultima interdicţie va expira în 2023! Termen pânã la care se pot întâmpla multe, dacã înţelegeţi ce vreau sã spun. Rãspunde cineva pentru cariera spulberatã a acestui om? Sau pentru tot ce nu a putut deveni România sub o altã conducere politicã în locul beznei bãsiste de mai bine de un deceniu, perpetuatã, iatã, şi de ceaţa din mintea unui sas rãtãcit? Nu va rãspunde nimeni, vã asigur! Uitaţi-vã cum zburdã şi hãhãie Bãsescu în continuare sau cum rumegã rânjind gresie şi bazalt nemţãlãul de la Cotroceni, în compania caprelor negre, pe Fãgãraş, la fiecare sfârşit de sãptãmânã şi vã veţi da seama ce sentimente de responsabilitate îi animã pe aceşti ipochimeni!
* Penibilul de la Cotroceni, care, altminteri, este unul dintre propagandiştii cei mai fervenţi ai „statului de drept” (a se citi „DNA – Kovesi”), se face a nu bãga în seamã decizia Curţii Constituţionale a României şi, mai ales, consecinţele ei fireşti, consecinţe care se traduc prin necesitatea alungãrii procurorului general Lazãr şi a şefei DNA, Kovesi, din funcţiile pe care le ocupã şi din care au fãcut foarte mult rãu climatului social românesc şi, mai ales, ideii de democraţie, de respect al separãrii puterilor în stat. Mai mult decât atât, el se declarã mulţumit de felul cum îşi fac cei doi, pardon de expresiune, treaba. Cea mare, cea micã, aia pentru care sunt plãtiţi regeşte, cine mai ştie?! Nu ştiu, poate mã repet, am mai zis-o şi am mai scris-o: sãrbãtorirea centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 de anul viitor nu trebuie sã ne mai gãseascã pe noi, românii, cu acest impostor în funcţie la Palatul Cotroceni. Nici cu el, nici cu aparatul de represiune şi de forţã care-l menţine acolo. Existã suficiente mijloace democratice pentru ca aceastã dorinţã, împãrtãşitã de milioane de români, sã fie împlinitã. Deşi, dacã omul va reacţiona cu aceeaşi indolenţã şi nesimţire în faţa voinţei naţionale, existã şi nedorita variantã a protestelor spontane, pe care dumnealui însuşi a verificat-o în aceastã iarnã, în încercarea de a doborî Guvernul Grindeanu abia instalat în funcţie. Spun nedoritã întrucât manifestaţiile stradale neautorizate pot degenera în violenţe cu efecte incontrolabile, or tocmai de aşa ceva nu are nevoie România în actuala situaţie, internã şi externã. Noi îi sugerãm acestui KWI cea mai la îndemânã soluţie pentru evitarea oricãror turbulenţe, a oricãror neplãceri: DEMISIA! Demisia neîntârziatã şi fãrã niciun fel de mofturi sau fiţe de primadonã la pensie. JOS, pur şi simplu! Sau, mã rog, sus! SUS, la caprele negre din Munţii Fãgãraş! Pour toujours!
