Guvernul actual este cea mai mare ţeapã din istoria scurtã a democraţiei româneşti. Este cunoscut faptul cã atunci când un şef nou, fie el şi ministru vine într-un instituţie, fie el minister, are nevoie de o perioadã de cunoaştere şi de acomodare. Aproape toatã lumea a fost de acord cã actuala echipã de guvernare nu are niciun fel de experienţã în ceea ce priveşte conducerea treburilor publice în administraţia centralã. Individualitãţi poate or mai fi, dar este vorba de o echipã care conduce şi care joacã pentru România. Ciracii lui Dragnea, în frunte cu Grindeanu, poate cã, unii dintre ei, nici nu ştiu cum sã citeascã un buget sau ce înseamnã anumiţi termeni din domeniul peste care au fost puşi vãtafi. Nimeni nu înţelege cum a putut Liviu Dragnea sã croiascã o guvernare atât de strâmbã şi de nepriceputã. Sigur cã motivele sunt lesne de înţeles, dar cum sã sacrifice Dragnea viitorul ţãrii pentru asigurarea pohtelor sale de putere.
Toatã lumea este de acord, chiar şi pesediştii, cã în interiorul PSD existã încã trei formule de guvern poate mult mai bune, dacã nu sigur mai bune decât actuala. Erau oameni cu experienţã pe posturi importante, chiar foşti miniştri şi oameni cu experienţã. Nu se bagã mâna în foc pentru priceperea lor şi calitatea moralã, dar mãcar aveau ceva în spate, faţã de o echipã de ciraci şi de ghiocei care aşteaptã doar sã li se dicteze şi sã li se spunã ce sã declare. Se mai întâmplã ca unii sã şi vorbeascã în public şi sã auzim tot felul de enormitãţi. A fost şi cazul fostei primãriţe Olguţa, de la Craiova. Fãtuca a vorbit despre dublãri de salarii şi de creşteri cu 45% de la un anumit prag în sus. Adicã nişte gogomãnii pe care nu le credea nimeni. Probabil cã nici fãtuca adusã din provincie şi pusã şefã la capitalã, doar pentru cã are votul doljenilor în spate. Când vine vorba de selectarea specialiştilor nu prea te uiţi la vot. La compunerea unui guvern selectezi atent din corpul de specialişti prezent în partid sau chiar în afara partidului. Cauţi persoana potrivitã, suficient de diplomatã şi abilã şi nu doar insul care vine din teritoriu cu o desagã de voturi sau poate cu o valizã de bani pentru partid.
Arta guvernãrii nu e ceva la întâmplare sau la noroc. Se identificã cele mai bune soluţii şi se promoveazã cei mai buni oameni şi politici publice. Guvernarea nu este pentru lipitorii de afişe şi pentru ghioceii de partid sau pentru cãrãtorii de valize. Liviu Dragnea nu a dorit decât sã nu fie pus în umbrã de un guvern compus din elite de partid. Liviu Dragnea dorea iniţial sã devinã el însuşi premier şi poate cã încã mai doreşte. Cel mai probabil este şi cã Dragnea aspirã şi la fotoliul de preşedinte. Ori nu poţi sã te joci de-a guvernarea cu tot felul de neinspiraţi, care nici nu ştiu sã interpreteze programul de guvernare pus de Dragnea în operã şi de specialiştii sãi israelieni, aşa cum se tot vehiculeazã. Au câştigat puterea pe mãsuri populiste şi pe un fals patriotism. Vin la guvernare cu oameni total nepregãtiţi şi care se fac de râs în declaraţii publice. Promisiunile trebuie onorate. Sunt foarte multe salarii de mãrit şi foarte mulţi bani de dat. Cert este cã Ministerul Finanţelor este primul care trage semnalul de alarmã şi care a blocat angajãrile pentru cã nu are suficiente fonduri.
Oameni buni, guvernarea nu este o glumã. Anii care se duc aiurea nu se mai întorc niciodatã. PSD i-a dat un cec în alb lui Liviu Dragnea şi niciun lider nu trebuie sã fie mai presus de vocea colectivã. Este pânã la urmã dictatura majoritãţii. Poate cã mai multe minţi puse una lângã alta sunt mai bune decât un ins care conduce discreţionar şi care îşi impune voinţa subalternilor sãi politici. Voinţa de putere poate naşte monştri, chiar şi în democraţie sau în semidemocraţie.
Problema este cã nu avem doar un guvern de pãcãlici, ci şi un preşedinte slab, care s-a trezit din somnolenţã, aparent, dupã doi ani şi jumãtate de mandat. Justiţia nu ştie nici ea de cine sã asculte sau dacã trebuie sã asculte sau nu de cineva. Presa e un cãţel ascultãtor al democraţiei şi nu un câine de pazã al democraţiei. România este o ţarã slãbitã acum, aproape anorexicã. Probabil cã ar putea fi cuceritã în câteva ore de un stat bine organizat. O ţarã fãrã busolã, fãrã direcţie. Busola ar trebui sã fie conducãtorii.
