Anatomia şpãgii

Dacã stai cu atenţie şi analizezi observi cã o mare parte a instituţiilor din justiţie sunt conduse de femei. Premier era sã avem o femeie, care oricum este vicepremier şi are pe mânã miliarde de euro. De asemenea, primarul general al Capitalei este o femeie. Unde mai pui cã acelaşi primar este politicianul care se bucurã de cel mai mare grad de încredere în rândul populaţiei. Poate cã asta este soluţia pentru conducerea statului şi a administraţiei. Poate cã femeile au biluţele mai mari şi poate sunt mai pricepute sã ne conducã.

Dacã lui Dragnea nu îi iese faza cum Tãtucul ţãrii, poate îi iese Gabrielei Firea cu Mãmuca naţiunii. O fi bun un matriarhat pentru a se reaşeza pe calea cea dreaptã. La Direcţia Naţionalã Anticorupţie este o femeie şi a avut ceva rezultate în ultima vreme. A fost lãudatã peste tot. Poate cã femeile au un alt fel de aborda lucrurile şi de a pune problema. Au fost şi bile negre cu femeile, vezi cazul şefei de la Autoritatea Electoralã Permanentã (AEP) prinsã cu niscaiva şpãgi de ultimã orã.

Vine primãvara şi cu siguranţã cã e nevoie de ceva curãţenie în politicã. Dragnea a intrat la greu în noroi şi nu cred cã îl va mai scoate careva de acolo. A picat şi în sondaje. Uitasem cã şefa de la MAI este tot femeie. Mai rãmâne sã avem o femeie şi la Ministerul Apãrãrii şi este bine. O femeie antrenor la echipa naţionalã. Poate şi o femeie preşedinte, dacã o sã mai rãmânã sus în sondaje Gabi Firea. Este lãudatã şi de liberali pentru modul în care ştie sã punã problema şi sã se prezinte public, deşi nu pare tipul unui politician consistent, de substanţã. Dar în politicã lucrurile nu sunt cum par a fi. Poate cel mai onest politician la nivel de imagine este unul din cei mai mari şpãgari şi invers. Cel despre care se vorbeşte cã umblã cu fofârlica. Pânã la urmã întreaga poveste în administraţia localã şi centralã şi în politica româneascã a ultimilor ani are legãtura cu mita şi spãgile. Corupţia a fost cea care a generat ordinea în societate, a construit administraţia, a organizat licitaţiile, a atribuit posturile, ambasadorii, a organizat concursurile în toate domeniile, a reglat situaţia în educaţie, a generat o ordine socialã. Şi nu cred cã îi place cuiva cum aratã România în prezent, cu un motor al ordinii sociale dominat de corupţie. Corupţia este asumatã la nivel molecular de oricine. Probabil cã şi albinele din România dau şpagã miere la intrarea sau la ieşirea din stup. Culmea!

Poate cã aşa este şi cu parlamentarii. Unii dintre ei au fost nevoiţi sã meargã cu valiza la Bucureşti pentru a prinde un post de parlamentar. Poate cã aşa s-a întâmplat cu femeia de serviciu când s-a angajat la spital, cu asistenta medicalã, cu asistentul universitar, cu agentul de poliţie, cu funcţionarul din administraţie. Oare este cineva care nu a dat şpagã în ţara aceasta? Cine nu a dat şpagã sub orice formã o fi fost, la spital, de exemplu? Cine nu a dat şpagã în general în viaţã, înainte de 1989 sau la un examen pe care nu l-ar fi trecut, indiferent cât de mult ar fi învãţat. Sã nu mai vorbim de examenul de Bacalaureat, care în multe cazuri se dovedeşte a fi o farsã. Se poartã şpãgile şi la grãdiniţã şi cuprinde toate ciclurile, chiar dacã şpaga se ascunde în obligatovitatea de a merge la pregãtire sau la meditaţii la unul dintre profesori. Oare cine poate spune cã te poţi angaja la stat fãrã şpagã sau fãrã o relaţie foarte solidã. Cine se poate angaja la o companie de stat fãrã şpagã sau fãrã o relaţie beton.

Poate cã dacã face exact invers de cum  am fost obişnuiţi iese altceva. Poate e nevoie sã punem mai multe femei sã ne conducã. Parcã femeile şi mita nu se împacã aşa de uşor. Poate cã nu vom scãpa niciodatã de şpagã. Poate cã este nevoie sã o trecem şi în cãrţile de istorie care pe o trãsãturã fundamentalã a poporului român. În Germania li se explicã preşcolarilor ce înseamnã şpaga în România. Am ajuns de râsul lumii, deşi poate nu suntem cei mai mari şpãgari de pe planetã, dar am dezvoltat fenomentul acesta în cele mai intime aspecte ale sale. Am învãţat la şpagã şi râul şi ramul. Şi râmele dau şpagã sã intre pe o tarla cu pãmânt mai gras. Şi peştii dau şpagã care sã prindã primul momeala. Sau momeala dã şpagã sã prindã peştele?