Muicããããã, sã nu intri în gura olteanului, cã nu te mai spalã tot Jiul! Tot Jiul nu te mai spalã, auzi colea! Pã când o începe nea Ciorãscu sendicalistu’, când e sictirit de miştocãrealã, sã sã ia la vorbe cu mai marii di la judeţ, ori di la Prefecturã, sã te ţii cã nu sã mai opreşte! Sã pricepe la toate, chiar dacã nu sã pricepe tot sã bagã în samã, numai sã zicã ceva şi sã nu tacã. Mai zâmbeşte nea Drãghiea pe sub mustaţã, îi mai dã Tanţa lu Pecingine cu picioru pe sub masã, sã nu o ia şedinţa razna, râsu-plânsu, ce mai. Pesemne de aia nu mai scapã informaţiile de presã dinspre nea prefectu’, sã terminã cu abundenţa de ştiri di la cancelarie, pesemne sã fârşirã ştirile. Nici ãla micu nu mai vorbeşte, nici la telefon nu mai rãspunde ca sã nu facã… dezordine. Ce mai! Da, da şi când sã aflã de vreun eveniment, de vreo şedinţã ceva, puţinii presari au parte de nişte bombiţe, de se lasã într-o parte şi hamsteru lu nea prefectu. Şi tot nea Ciorãscu, ca sã-i facã probabel pe plac lu nea prefectu’, sã-l facã sã mai zâmbeascã, îl fãcu „supozitor politic” pe nea Lãpãdat. Pe nea Matei, veşnicul director al Casei de Pensii Mehedinţi, pe care, sã vãzu treaba, era şucãrit şi nea prefectu’ Drãghiea. Probabel cã abia aştepta scânteia lu nea Ciorãscu, ca sã-l urecheze pe nea Lãpãdat şi sã-l asigure cã nu i-au cãzut galoanele pentru cã a venit la şedinţã. A fost un spectacol pe cinste cu supozitoru’ politic, cã practic aşa şi-a revenit şi nea Rafael, cã era tare obosit, cã cicã venise direct din şut la şedinţa de dialog social şi de aia şi întârziase. Era mare pierdere dacã nu venea, zãu!
Acuma, cã tot nu sã întâmplã cine ştie ce evenimente, unii care zic cã-s urmaşi ai ţiganilor de altãdatã se gândirã sã facã un eveniment pentru a marca împlinirea a 161 de ani de la „dezrobirea romilor”, ocazie pentru un mai tânãr participant sã anunţe cã e vorba de ţigani şi nu de romi, cu unu sau cu doi r. Se pare cã de aia nici nu a onorat invitaţia nea prefectu’ care, profesor de… istorie fiind, a crezut cã-i pãcãlealã, cã ‘mnealui a învãţat de „dezrobirea ţiganilor” şi nu a romilor. La fel o fi crezut şi nea Georgescu, preşedintele CJ Mehedinţi, cã nici dumnealui nu a onorat invitaţia. Despre motivele neparticipãrii celorlalţi invitaţi nici nu mai aducem vorbã, cã dacã ar fi fost campanie s-ar fi îmbulzit ca sã-i vadã votanţii ţigani sau romi ca sã dea bine la ProEuropa, şi la lideri pentru neşte decontãri, ceva…
Mã nepoate, fu meci mare pe Municipal. Sã gãtirã ai noştri, de ziceai cã sã duc la naşu Pantelicã cu ploconu, îşi luarã hainele ale bune, sã parfurmarã, cã veneau di la Craiova şi di la Bucureşti şi era musai sã sã bage în samã. Se deterã mâinile, unii cu alţii, sã puparã, îşi luarã locurile în primire şi râdeau în barbã. Cã sã vezi ce bãtaie le dãm la ãştia din Capitalã, cã le aratãm noi fotbal, da numai cã socoteala de acasã nu e ca aia de pe teren. Cã dupã prima reprizã nu mai gãseau ai noştri mingea, nu prea mai ştiau pi la ce poartã sã-şi tragã sufletu, aşa cã ai noştri sã cam tupilarã, o cam deterã la întors, cã e terenu prea galben, cã iarba prea moale şi pãmântu’ prea tare, de alde astea. Şi plecarã ai noştri tot bãtuţi de bucureşteni, ca de obicei. Lasã, poate data viitoare.
Da sã vezi, cã sã mai întâmplã ceva în urbea noastrã. Sã întâmplã e mult spus, cã fu Ziua Internaţionalã a Cititului Împreunã. Da la noi probabil fu a cititului singur, ori în palmã, cã nu sã vãzu nimenea cetind decât neşte denunţuri, neşte anonime, cã ai culturnici nu şi-au amintit de eveniment. Lasã, poate data viitoare.
Mã fraţilor, s-a descoperit de unde vine jaful în Mehedinţi. Cicã de la un învãţãtor din Gârla Mare, care este în acelaşi timp şi dascãl şi viceprimar, adicã un fel de doi în unu, ca la şampon. Pãi de când tot spune nepotu Sucã, cã unii primesc remuneraţie pentru vreo 30 de ore lucrate din 24, câte are o zi?! Da trebuie sã mai şi verifice cineva. Şi de data asta sã întâmplã, şi sã vedem ce are în instalaţie nea prefectu’.
Da cu nea Cupã, cum e cu nea Cupã? Cã sã învolburarã apele, îşi adusãrã aminte cã vrea sã redeschidã televiziunea, prin intermediul altora şi pesemne cã ãi de plecarã de pe acolo simt concurenţa. Unde mai pui cã îşi luarã şi salariile de pe acolo o vreme bunã. Ş-acu descoperirã cã ar avea neşte datorii. De parcã ar fi singuru’. Da, aşa-i în tenis!
Aşa cã, pãnã data viitoare, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti!
