Ce trebuia sã fie noaptea de cristal a PSD sau noaptea cuţitelor lungi s-a transformat într-o luptã de uzurã. PSD a vrut peste noapte sã controleze tot statul român. Avea Guvernul, avea Parlamentul şi îi mai lipsea de la rever Justiţia. Ultima Putere care pare sã fie un pic independentã politic. Mai rãmâneau serviciile, dar PSD nu îşi face prea mari iluzii cã va putea controla prea curând SRI. Încercãri au fost clare prin micşorarea bugetului pentru una din cele mai puternice instituţii ale statului român. Nu s-a reuşit cucerirea Justiţiei şi eliberarea politicienilor penali de jugul blând al justiţiei. Nimeni nu ştie cum de s-a putut naşte atât de repede un nomenclaturist care sã îi semene lui Ceauşescu. Pânã la urmã am parcurs 27 de ani de democraţie. Sigur cã în lipsa unei legi a lustraţiei comuniştii şi securiştii au putut sã îşi facã de cap în administraţie, servicii şi în politicã şi afaceri. Poate cã era necesarã o lege a lustraţiei pentru 5 sau chiar 10 ani, astfel încât societatea româneascã sã creascã frumos. Poate. Nu mai este cazul. Democraţia româneascã pare cã naşte monştri, iar PSD, deşi s-a lepãdat în public de statutul PCR, pare sã îi devinã un urmaş mai mult decât demn. Liviu Dragnea este activistul politic model care ştie cum sã vorbeascã în teritoriu. Are autoritate asupra baronilor locali, ştie sã îşi cultive lichelele pe lângã el.
De Guvern ce mai este de spus. Este poate cea mai mare ruşine de guvern din ultimii ani. Dragnea vrea cu orice preţ sã introducã ruşinea în istorie. Este un Guvern de ghiocei, de apãsaţi, de cãrãtori de valize, de teoretic vertebraţi. Cum sã îţi permiţi o asemenea mizerie, dupã ce câştigi puterea într-o ţarã sã propui ca guvern o pleaşcã plinã de zemuri fetide. Este clar cã PSD e un partid mare. Este şi mai clar cã existau activişti pentru cel puţin trei guverne mai rãsãrite ca cel de faţã. Dragnea este disperatul de serviciu. Deşi spune cã va muri în picioare, este mort la gândul cã la un moment dat ar putea fi purtat în cãtuşe prin faţa ziariştilor. Nu este atât teama de închisoare, cât ruşinea de a deveni din cel mai puternic om din stat cel mai amabil deţinut. Poate cã îi este teamã cã cineva din justiţie se va apuca sã îi verifice averea pe care o are în Teleorman. Oare ce o putea afla electoratul şi colegii sãi de la PSD, dacã vreun justiţiar se va apuca sã facã asta? Liviu Dragnea ar avea mulţi scheleţi în dulap. Unul dintre aceştia ar putea fi şi soţia Bombonica. Se spune cã în spatele oricãrui bãrbat puternic se aflã o femeie şi mai puternicã. Este posibil sã fie adevãrat, dar ce te faci dacã femeia respectivã sã apucã sã facã denunţuri, mai ales dacã nu mai are contract cu soţul şi este divorţatã? Sã privim şi din acest unghi povestea cu denunţul care poate fi depus doar în termen de şase luni. De ce himere fuge Liviu Dragnea, ce ascunde pe moşia sa din Teleorman. De un singur lucru e sigur Liviu Dragnea. Ştie cã acum este timpul sãu şi poate cã alt timp nu se va întoarce pentru ca el sã soarbã pe deplin din cupa dulce a puterii depline. Ştie cã îi va veni şi lui vremea sã coboare din vârful lanţului trofic şi sã se aşeze lângã Adrian Nãstase şi chiar lângã Ponta. Sã îşi punã şi el şoşoni şi pulovãr cu nasturi croşetat de vreo mãtuşã Tamara. Aşadar, ne putem aştepta la orice de la Liviu Dragnea în continuare. Este şi blând şi bun, şi aspru cu supuşii sãi, şi atent la râul şi ramul pe care îl cunoaşte în detaliu. Este tãtucul naţiunii care vrea sã ne facã bine cu orice preţ şi nu cere nimic altceva decât sã fie mai presus de lege. Chiar şi pentru o singurã secundã. Atât era suficient pentru Liviu Dragnea: o secundã în care Ordonanţa 13 sã fi fost în vigoare. I-ar fi garantat poate libertatea şi l-ar fi repus pe un traseu al invincibilitãţii, poate al eternitãţii şi puterii absolute. A mai venit şi povestea cu protestele, cu strada, cu rablagiţii din Opoziţie, cu Iohannis care mai vrea 5 ani de excursii la Cotroceni şi poate de imunitate. Dragnea are în continuare douã obiective supreme pentru a-şi atinge scopul suprem acela de a deveni Tãtucul naţiunii. Trebuie sã punã cu botul pe labe DNA. Trebuie sã punã mâna şi pe SRI. Şi chiar sã facã ce au fãcut înaintaşii sãi: sã le foloseascã din când în când ca pioni în lupta politicã. Sau poate cã SRI şi DNA genereazã ordinea politicã şi socialã şi folosesc pioni din politicã şi din alte sfere. Se poartã o luptã pentru putere. Este cert.
