* Luni, 20 februarie 2017, s-au împlinit 93 de ani de la naşterea lui EUGEN BARBU, unul dintre titanii (alãturi de Marin Preda şi Petru Dumitriu) pe umerii cãrora se sprijinã edificiul literaturii române de dupã ultimul rãzboi mondial. A scris mult şi divers, în mai toate genurile literare. Trei indiscutabile capodopere, în primul rând – Groapa, Princepele, Sãptãmâna nebunilor - dar, alãturi de acestea, şi un numãr impresionant de nuvele, care rezistã cu brio chiar şi la cele mai pretenţioase niveluri de lecturã actuale. A fost exclus samavolnic din Uniunea Scriitorilor, la începutul anilor 90 de o… gaşcã (scuzaţi termenul neacademic, n-am gãsit altã rimã, mai ales cã respectivul termen fusese impus recent în spaţiul public, cu forţa de persuasiune a funcţiei prezidenţiale), aşadar de o gaşcã de golani, condusã de un fost beneficiar de protecţie de fuste, în bãnuiala cã ar avea ceva talent, eşuat ulterior în postura de ciocoi al tranziţiei, undeva, pe malul Dunãrii deloc albastre, unde face pe amfitrionul de chiolhanuri semiclandestine, din zonã şi nu numai. Pânã una – alta, Eugen Barbu rãmâne… Eugen Barbu, în timp ce Uniunea Scriitorilor s-a transformat, sub cele mai ciudate conduceri, într-un fel de sindicat prizãrit, dar cu pretenţii de elitã, cimitir al tuturor veleitarilor, în care, potrivit cunoscãtorilor sau doar celor pãţiţi, se pãtrunde numai cu recomandãri, mã rog, forte şi cu argumente din categoria MOV (miel, ouã, vin), eventual P (peşte sau plic, dupã caz). „Paradigme” ale lumii de azi…
* Din pãcate, nu ştiu câţi dintre contemporanii noştri mai deschid cãrţile lui Eugen Barbu, toate încãrcate de pilde, de parabole, de maxime, de sentinţe morale şi de performanţe stilistice absolut remarcabile. Nu mai vorbesc de atitudini şi mentalitãţi care transgreseazã istoria noastrã şi care se pot înscrie foarte uşor sub generice precum „toate-s vechi şi nouã toate”, „nimic nou sub soare”, „prezentul la trecut” ş. a. m. d., cum ar fi acest fragment din romanul Princepele: „Îndurare, Doamne, îndurare!(…) Lasã-mã sã fiu ucis ca vel- vistiernic şi nu-mi ruşina neamul cu o asemenea hotãrâre, ce mã va umple de noroi pe mine şi pe ai mei şi necurãţat mã va lãsa în vecii vecilor…/ Domnul izbucni într-un râs sãlbatic, pe care boierii rar îl auziserã:/ – Tu visezi la pieirea mea şi eu vrei sã am milã? Aş fi putut sã-ţi iau de mult viaţa, dar ce-mi trebuie mie o moarte nemernicã? MIE RUŞINAREA TA ÎMI TREBUIE! (s.m.- n.n.). Sã fie de paradigmã pentru toţi cei de faţã şi pentru cei ce vor veni.(…)”. Poate cã acum capãtã o noimã şi plimbãrile în cãtuşe ale unor înalţi demnitari, de cãtre DNA, prin faţa camerelor de luat vederi… Dar procesul de „ruşinare” a persoanelor/personalitãţilor indezirabile continuã. Spre tensionarea la maximum a stãrii de spirit publice din aceastã nefericitã ţarã…
* Au mai fost, tot în aceste zile, aniversãrile Constantin Brâncuşi (141 de ani de la naştere) şi Marin Sorescu (81 de ani de la naştere). Dar cine mai are rãgazul, în România acestui timp, de aşa ceva? Mai nou, puii de români se iniţiazã în golãnealã pe viu, pe caldarâm, ca formã primarã de… educaţie civicã. Aşa grãit-a nu Zarathustra, ci penibilul, greţosul şi iritantul locatar de la Cotroceni. Cum care? Ãla cu proiectul „România educatã”, dacã aţi auzi de aşa ceva. Şi care i-a felicitat pe guguştiucii care şi-au adus copiii prin pieţe şi bulevarde, pentru lecţia „de educaţie civicã” pe care le-au dat-o astfel acestora. Gratis. Pierzând din vedere cã prima lecţie de educaţie civicã, pentru orice nivel, ar trebui sã fie cea referitoare la necesitatea respectãrii Legii. Or, la noi cel puţin, Legea interzice folosirea copiilor în asemenea împrejurãri. Cã atât Omul din Deal cât şi iresponsabilii pãrinţi nu au trecut elementarul examen al educaţiei primare nu ne încãlzeşte. Dar cã ei nu au primit binemeritatul şut în pãrţile moi, mãcar pentru a elibera de mizerii de tot felul piaţa este un serios minus din partea opiniei publice. Care s-a obişnuit sã doarmã-n cizme şi sã-i lase pe „fraţii cãuzaşi” sã-i direcţioneze destinul. Spre disoluţia totalã şi definitivã.
* Unii dintre realizatorii de emisiuni ai postului de televiziune Antena 3 (Dana Grecu, Oana Stancu, Cristina Ţopescu, chiar Radu Tudor) aratã cã au început, din ce în ce mai dezinvolt, mai pe faţã, sã dea cinstea pe ruşine. Sã facã, adicã, partizanat politic în direct şi chiar sã-i dea afarã din platou pe… indezirabili. Cum s-a întâmplat mai zilele trecute cu pesedistul Codrin Ştefãnescu. Pentru cã omul a ţinut sã dea replica unui mitocan penelist, duduia Dana Grecu, pare-ase penelistã cu acte-n regulã, l-a poftit afarã din platou. Aşa se întâmplã şi-n naturã, când maimuţa pune mâna pe brici (vorba lui Mircea Badea) iar scrofy se suie-n copac…
