*Pânã în 2004, toate guvernãrile au avut minusurile lor, dar ele – este o impresie strict personalã - aceste minusuri, deci, derivau dintr-o strãduinţã sincerã, mai mult sau mai puţin inspiratã, de a înţelege comandamentele, necesitãţile momentului. Mai pe româneşte, ele puteau, la rigoare, sã fie iertate, înţelese. În sensul cã, vorba aceea, numai cine nu munceşte nu greşeşte. Dar, dupã prezidenţialele şi parlamentarele din 2004, la conducerea României, începând cu cele mai înalte niveluri politico- administrative, s-a instalat golãnia. Golãnia cea mai purã şi durã din câte s-ar fi putut închipui. Am spus-o chiar de atunci, chiar din paginile acestui sãptãmânal, în care semnam, tot sãptãmânal, câte un editorial, editoriale care creau, nu de puţine ori, probleme prietenilor responsabili cu politica editorialã, obligaţi, din când în când, de presiunea cerberilor efemeri ai puterii politice, sã se delimiteze. De ce scriam eu, evident. Nu a fost vreo supãrare majorã, iar excesele puterii pãreau sã se domoleascã. Pânã într-un moment când descreieratului din capul trebii a început nu numai sã i se îndoaie de libertatea presei, dar sã şi calce în picioare, fãrã ruşine sau remuşcãri, Constituţia ţãrii. De atunci, respectivul s-a luat în coarne mai ales cu „mogulii” (cu unii dintre aceştia , mai ales), şi cu o parte a liderilor de opinie, pe ceilalţi tratându-i, cu morga de rigoare, ca pe slugi sau mai rãu („ţigãnci împuţite”, „gãozari” etc.). Cine a crezut de cuviinţã sã nu-şi abandoneze reperele şi nu a recurs la… blaturi, sperând în vremuri mai bune, a rezistat, indiferent de avariile suferite pe parcurs.
* Ne-am închipuit cu toţii cã teroarea nu poate dura la infinit şi aşa ne-am trezit în braţe, în toamna lui 2014, cu Dulapul Sãsesc la Cotroceaua. Entuziaştii de serviciu s-au grãbit sã-l proclame „simbol (mã rog, erou!) al reconcilierii naţionale”, un fel de Mihai Viteazul al veacului 21, chiar dacã fãrã… cele trebuitoare, dacã mã înţelegeţi ce vreau sã spun. Şi de aceastã datã, ne-am permis sã ne manifestãm serioase rezerve faţã de oportunitatea plantãrii unui asemenea hãndrãlãu dubios în cea mai înaltã funcţie a Statului Român. Hai, dom’le, ce naiba, e neamţ, altã stofã decât marinerul, dumneata eşti croit sã cauţi cu tot dinadinsul pete-n soare – mã interpelau amicii. Lasã tonul ãsta amarnic, ai sã vezi cã va fi altfel! Ei, da, aţi avut dreptate, bãieţi ai cauzelor nobile şi fani ai biletelor de favoare! Este altfel, e adevãrat, este cu totul altfel! Adicã mult mai rãu, stimaţi tovarãşi şi prieteni! Acest KWI este prototipul politicianului anti-român prin excelenţã. Dacã acest lucru s-a vãzut ceva mai voalat pânã acum câteva luni, dupã alegerile parlamentare de la 11 decembrie, când omul s-a vãzut în faţa perspectivei de a nu avea un guvern „al lui”, a trecut mai întâi la un rãzboi de guerilã cu câştigãtorii alegerilor, apoi la unul pe faţã, de boicot nemilos al oricãrei iniţiative guvernamentale, pe fondul unor mişcãri violente de stradã, iniţiate şi încurajate tot de el. Se poate aşa ceva într-o democraţie, fie ea şi cu accente de primitivism, cum este a noastrã? Iatã cã se poate, şi încã la un nivel de tupeu cum nu cred cã s-a mai vãzut pe aceste meleaguri.
* „Consider cã demonstraţiile sunt manifestarea unei frustrãri, dar şi un semn al lipsei unei dorinţe de a te înhãma la treburile ţãrii, fiecare dupã puterile sale” – a declarat, pentru Cotidianul.ro, academicianul Dinu C. Giurescu, în legãturã cu manifestaţiile de stradã organizate în ultimele sãptãmâni în Bucureşti şi în alte mari oraşe ale ţãrii. Reputatul istoric atrage însã atenţia cã aceste manifestaţii pot deveni periculoase, în condiţiile când, de peste zece ani, existã nişte planuri de destrãmare a ţãrii, anumite forţe oculte putându-le folosi în acest scop. Perfect adevãrat. Chiar Academia Românã a dat publicitãţii, recent, un comunicat în acest sens, semnat de peste 80 de academicieni celebri. Dar, ce sã vezi?! Cel mai înalt for ştiinţific al ţãrii a fost acuzat de cãtre nişte derbedei din presã cã s-ar fi înhãmat la jugul electoral al PSD şi cã încearcã astfel sã contribuie la încetarea manifestaţiilor de stradã. Da, bineînţeles, la vocaliştii din pieţe e dreptatea şi adevãrul, principialitatea şi verticalitatea moralã! Cum de uitasem? Pãi dacã nici Academia Românã nu mai are dreptul la un punct de vedere cu privire la nişte evoluţii în societate, atunci cine?! TFL – iştii, fãrã discuţie! Ei şi numai ei. Iar cine nu înţelege sã… înţeleagã asta va fi nevoit sã suporte tot felul de consecinţe. Piaţa e meşterã la aşa ceva.
* Redevenind serioşi, este limpede cã mişcãrile de stradã dirijate prin internet au ca ţintã cãderea Guvernului Grindeanu. Altminteri, ordonanţa 13, cea mult cântatã, a fost abrogatã. Cu toate cã ea nu fãcea decât sã reincrimineze abuzul în serviciu, abuz dezincriminat prin indolenţa tehnocraţilor lui Cioloş. „Au plecat la furat noaptea, ca hoţii!” – altã hãuliturã din piaţã, întinsã ca pecinginea, de la o zi la alta. Ne poate spune cineva de ce un guvern cu atâtea pe cap nu poate lucra şi noaptea? Mai mult: ce a putut sã fure, pânã acum, acest guvern? Ne poate spune cineva, dar aşa, cu subiect, predicat, atribut şi complement? În fine, ce i se poate imputa, la modul serios, unui guvern care, în doar o lunã şi ceva, a dat drumul la numeroase puncte din programul de guvernare (mãriri de pensii şi salarii, eliminãri de taxe, deblocãri de fonduri pentru dezvoltare etc.), dovedind astfel seriozitate şi bunã credinţã? Poftim? Este mai mult decât evident cã perdanţilor de la 11 decembrie, în primul rând „elefantului nr. 3”, nu le convine aşa ceva, un asemenea start lansat. În ritmul ãsta, nu-i aşa, cum vor mai ajunge ei la ciolan în viitorul apropiat şi mediu? Ultima ispravã a celui de-al treilea elefant este amânarea promulgãrii bugetului, dupã ce respectivul buget trecuse de Parlament şi primise şi avizul CSAT. Bãi elefantule, du-te, bãi acesta, şi te bâţâie pe pânza de pãianjen din dormitorul conjugal şi lasã-i pe români sã-şi vadã în linişte de viaţa şi de problemele lor! Şi, dacã vrei, vorba cântecului, „un sfat omenos” – JOS!!!!…
* Toţi papiţoiii cretinoizi dar şi persoane pe care le credeam cât de cât serioase şi-au agãţat de gât tinicheaua aia cu „#rezist”, închipuindu-şi cã, în felul acesta, se aliniazã nu ştiu cãror trend-uri! Hai, nu zãu!…
