A trecut aproape o lunã de la alegerile locale, dar viermuiala politicã şi tensiunile izvorâte din frustrãrile de tot felul, mai vechi sau mai noi , continuã. Pe ici, pe colo, chiar cu o forţã sporitã, mirosind a rãzmeriţã. Noile autoritãţi judeţene încearcã deliciile confortului puterii recent dobândite şi, pânã la intrarea în… binemeritata vacanţã, îşi vânturã, prin teritoriu, ţoalele festive şi moacele purtãtoare de morgã şi de aroganţã, aşa, ca sã priceapã toatã lumea cu cine are de-a face. Când îi vezi proţãpiţi pe la prezidii, gata sã primeascã dovezile de înaltã stimã şi preţuire ale grupurilor de cãciulari de profesie, aduse special pentru a avea asigurate aplauzele şi ovaţiile de circumstanţã, te apucã un irepresibil dor de ducã, o lehamite fãrã sfârşit, un fel de dor de stingere, de uitare de sine, senzaţii de care cu greu poţi scãpa. Noile „mãşti râzânde” ale puterii locale, dincolo de scenariul recepţiilor de temenele şi de pupat dosul, îşi cunosc foarte bine interesul şi fac, uneori, imposibilul pentru a-şi asigura prezenţa, în toate posturile cheie din judeţ, a unor oameni „ de nãdejde”, care sã-i fereascã, în urmãtorii patru ani, de surprize neplãcute. Posturile locale de televiziune se întrec, în ultima vreme, în a difuza ştiri despre tot felul de consilii locale care nu se pot constitui, despre scandaluri de stradã orchestrate politic şi soldate cu bãtãi sau despre foşti candidaţi la funcţiile de primar şi consilier care continuã sã conteste rezultatele alegerilor. Iatã, cazul de la Gogoşu. Noua putere nu se poate împãca, mã rog, cu gândul cã a pierdut Primãria acestei comune, în condiţiile în care toate anticipãrile îl dãdeau câştigãtor pe fostul primar, Gheorghe Haneş, proaspãt dezertor din trupa PDL, dar cu prestigiul de deţinãtor al altor câteva mandate de primar. Diferenţa la care a pierdut Haneş Primãria Gogoşu (şase voturi) ar putea oferi o oarecare justificare frustrãrilor sale, dar nu trebuie uitat cã aceastã diferenţã s-a menţinut şi dupã cinci sau şase runde de renumãrare a voturilor. În aceste condiţii, insistenţa cu care el îşi scoate „adepţii” (oh, Doamne!) în faţa Primãriei pentru a contesta legitimitatea noului primar, invocând fel şi fel de ilegalitãţi, pare cel puţin deplasatã, ridicolã, dacã nu chiar periculoasã pentru liniştea publicã. Nu ştiu de ce, dar am impresia cã asemenea manifestãri sunt încurajate, tacit, de noile autoritãţi judeţene, care, repet, lasã impresia netã cã nu se pot resemna cu eşecul de la Gogoşu. În aceastã comunã, ca şi în altele din Mehedinţi, au fost şi sunt încã dificultãţi legate de constituirea consiliilor locale. Nu am sã înţeleg niciodatã ţâfnele şi mãruntele orgolii locale, dar nici complicatele scenarii subterane puse la cale de la nivel judeţean, care blocheazã drumul cãtre reluarea unei vieţi publice normale în toate localitãţile judeţului. Aş zice cã o parte esenţialã din vinã pentru perpetuarea acestui fenomen revine şi partidelor care au inclus pe listele de candidaţi oameni de o calitate moralã şi cetãţeneascã absolut îndoielnicã. Uitaţi-vã chiar la acest domn, Gheorghe Haneş, care, dupã câteva mandate compacte de primar, în care a putut cunoaşte şi bucuriile, dar şi mizeriile funcţiei, se coboarã la condiţia de suflãtor în goarnã (mã rog, portavoce, vuvuzea etc.!) pe strãzile satului pentru a protesta (!) şi pentru a cere reluarea procesului electoral. Ce sã mai zici? Dacã nu ar fi canicula asta, ne-am putea gândi la faptul cã omul nu face treaba asta doar aşa, de capul lui, ci cã este, dacã nu susţinut, mãcar încurajat, de la înalt nivel, sã continue. Fiindcã, de, o fi ea perseverenţa diabolicã, dar, dacã ţi-a intrat la cap cã ai vãzut „luminiţa de la capãtul tunelului”, meritã sã încerci, nu-i aşa? Dacã aţi privi ceva mai atent chipul rãvãşit de… viziuni al fostului primar Gheorghe Haneş, ţipând în vuvuzea pe uliţele din Gogoşu, poate cã îmi veţi da dreptate…
