Meserii uitate: Ultimul dogar din Mehedinţi

               Dumitru Mladin (77 de ani) este ultimul practicant în Mehedinţi al unei meserii uitate, dogãria. Meşterul a învãţat meseria de la un vecin în urmã cu 50 de ani.

Singurul reprezentant al unei bresle meşteşugãreşti importante pe vremuri trãieşte acum în Drobeta Turnu Severin, unde îşi primeşte clienţii. Sunt oameni care ştiu sã aprecieze un lucru bine fãcut, dar cunosc şi faptul cã ţuica sau vinul se pãstreazã foarte bine în butoaie de lemn.

Dumitru Mladin este de loc din zona de munte a Mehedinţiului, de la Godeanu, acolo unde mulţi au învãţat de-a lungul anilor meşteşugul dogãriei. Acum, breasla sa a dispãrut fiindcã rând pe rând reprezentanţii acesteia s-au dus la cele veşnice, iar tinerii nu s-au înghesuit sã înveţe tainele acestei meserii.

Nea Dumitru îşi aminteşte cã a furat meseria de la un vecin din sat, Iancu Armulescu:

„Când vezi un om cã face un lucru, trebuie sã te uiţi bine la el, sã-l urmãreşte, sã fii atent la el. Important este cã trebuie sã ştii bine mãsurile cã altfel nu poţi sã faci vasul”.

Îl privea ore în şir cum modela lemnul, cum potrivea cercurile, astfel încât butoiul sã fie fãrã cusur. Nici nu intra în discuţie ca vreun client sã fie nemulţumit fiindcã asta ar fi fost ruşine mare.

La 16 ani a fãcut primul butoi cu ajutorul vecinului sãu şi cu sculele acestuia. „Prima datã, lemnul trebuie sã-l fasonezi, apoi sã-l tai la o anumitã lungime. Când am învãţat eu nu erau maşini de lucrat, ca acum. Atunci îl ciopleam cu securea, pe urmã trãgeam manual cu rindeaua şi apoi îl fãceam la dimensiunea la care trebuia fãcut pentru a pune cercurile pe el. Dupã aceea îl retezeam la capete, ca sã-l faci rotund”, povesteşte meşterul.

„Meseria se furã, nu se învaţã”

   Dumitru Mladin a plecat din sat în urmã cu 45 de ani şi s-a mutat în Drobeta Turnu Severin, unde s-a angajat la Secţia de Drumuri Naţionale. Şi-a dat seama cã anii trec şi cã la bãtrâneţe îi va prinde bine ziua când îi va bate poştaşul la poartã cu pensia. Nu a abandonat însã nicio clipã marea sa pasiune pentru dogãrie şi tâmplãrie, şi în timpul liber a continuat sã lucreze  pentru clienţii sãi.

Regretã faptul cã nu mai gãseşte tineri pe care sã-i înveţe secretele dogãrie: „Meseria se furã, nu se învaţã, sunt mulţi care ştiu teorie, dar practicã nu ştiu. Am avut un bãiat care a lucrat cu mine, fãcuse o profesionalã de tâmplari şi el nu ştia sã facã o fereastrã sau o uşã”. E adevãrat însã şi faptul cã din meşteşugul acesta nu se poate trãi în zilele noastre.

Lemnul trebuie uscat doi ani

   Nea Dumitru spune cã pentru realizarea unui butoi nu se foloseşte material verde. Lemnul trebuie sã fie uscat timp de minimum doi ani. Este obligatoriu ca uscarea sã se producã în mod natural, la soare şi la vânt. Cel mai bun lemn pentru vin este stejarul, iar în cazul rachiului trebuie folosit lemnul de dud.