Liderul PSD, Leave You Dragnea, pe numele dupã întâlnirea cu americanul MacDonald Trump, nu a avut pufuleţi când era mic. Fostul politician local, actual politician de anvergurã naţionalã şi europeanã, respectiv mondialã, trage de nişte sechele din copilãria sa din zona Teleormanului. În mod paradoxal, deşi era într-una din patriile cucuruzului, se pare cã Liviu Dragnea nu a dus-o atât de bine pe cât lasã se înţeleagã. Oricât de mult ar vrea sã ascundã acest lucru, mustaţa sa aratã tot un baronel local care ştie sã conducã şmechereşte. Este boiernaşul de acum un secol şi jumãtate care a fãcut cheag pe cãi pe care nu le putem detecta, pentru cã nu au fost deloc transparente şi care a ajuns mare şef la Bucureşti. Un şef care a rãmas cu traumele şi cu tarele din copilãrie şi din perioada în care era în feuda localã. Crede cã la nivel naţional se extinde experienţa de la nivel local şi gata, avem un politician de anvergurã, capabil sã conducã o ţarã. Ori, la nivel local, Liviu Dragnea era obişnuit sã fie servit de alţii şi nu sã fie în slujba altora. Considerã cã modelul respectiv poate fi implementat şi la nivel naţional. Deşi în caracterul sãu nu este inclusã ideea cã politicianul este în slujba cetãţeanului şi nu invers, Liviu Dragnea ţine de multe ori lecţii de moralã şi de profesionalism şi patriotism.
Interesant este şi cã de când au ieşit românii pe strãzi, Leave You Dragnea nu mai este atât de vocal şi de des pe la televiziunile centrale. Ştie când sã se ascundã în pãpuşoi şi sã îl lase pe Grindeanu sã încaseze. Mai mult decât atât, chiar l-a trimis la tv, sã îşi dea cu pãrerea, la întrebãrile pe care nu i le puneau jurnaliştii. Sigur cã acum este mult mai simplu pentru realizatori sã realizeze emisiuni. Nu au decât sã spunã Bunã seara şi La revedere. Şi cam la asta se reduce rolul realizatorului sau al moderatorului, mai ales la anumite televiziuni. Invitaţii, politicieni şi granguri ai zilei pun şi condiţii faţã de neabordarea sau abordarea anumitor teme de dezbatere sau chiar şi în privinţa celorlalţi invitaţi. Nenea Liviu a apãrut cam singur prin emisiuni şi nu s-a duelat cu nimeni în ultima perioadã. Probabil cã se pregãteşte sã se dueleze la prezidenţiale cu Iohannis.
Dar zice Liviu cã nu se ştie cât va fi liber, pentru cã lui i se pot face oricând dosare. Din acest motiv ordonanţele nu ar fi pentru el, cum acuzã strada direct sau indirect, ci tot pentru Binele poporului. Cum adicã, fostului baron i se mai pot face dosare? Se teme de ceva sau face din nou trimitere la „prigoana” justiţiei. Poate cã şi oamenii din justiţie au fost selectivi în anumite momente sau au accelerat sau au încetinit sau chiar blocat mersul anumitor dosare. Dar justiţia trebuie sã meargã înainte şi nu trebuie sã judece nume, ci fapte. Un exemplu este cel al lui Gicã Popescu, fostul cãpitan al Barcelonei şi al naţionalei de fotbal. Omul a mers la puşcãrie. Nu a mai fost graţiat. A plãtit şi a ieşit când i-a venit vremea. Nu a cerut milã, nu a cerut nimic care sã fie considerat un avantaj pentru cã ar fi un bun naţional sau a adus servicii incomensurabile ţãrii.
Cam aşa merg treburile în democraţie sau mã rog în anumite sisteme politice. Regimurile diferã de la caz la caz. Lumea e în schimbare. Ne putem trezi cã dispar închisorile sau cã toţi trãim într-o mare închisoare sau cã sunt mai în siguranţã cei din închisori. Cert este cã lucrurile sunt atât de încurcate în democraţia asta, localã şi occidentalã, încât nu ne mai dãm seama care este rolul elitelor, cine ce jocuri face şi de partea cui, a Binelui a semi-Binelui, a Rãului, a maipuţinRãului. Dragnea îi pocneşte pe toţi peste bot cu votul din alegeri, când i se spune de ce pune cizma pe justiţie. Unii comenteazã, alţii apleacã privirea. Adicã votul acesta poate naşte monştri. Adicã tot somnul alegãtorului naşte monştri, pentru cã 60% dintre alegãtorii cu drept de vot au stat acasã şi au dormit. Sigur, ei ar putea sã spunã cã nu aveau cu cine. Şi cã PSD a promis cel mai mişto.
Revolta celor de pe canapea şi de la telecomandã. Cu telecomanda nu îţi schimbi viaţa, ci doar programul la care te uiţi. Trebuie sã ieşi din casã şi sã participi la orice. Chiar şi sã îi ceri socotealã lui nea Liviu cã îşi face legi pentru sine şi camarazii sãi, chiar şi pe orice politician care derapeazã şi asta în numele democraţiei, pentru cã a fost ales prin vot. Nu se ştie cât o dura şi libertatea asta.
