* Plãvanul din Deal s-a trezit – pãzea! – din somnul cel de moarte. În care-l azvârlirã, vorba cântecului, duioşii de români, în urmã cu doi – trei ani, când îl trimiserã, aşa, ca-n transã, la Cotroceaua, nu de altceva, dar sã mai scape de povara meditaţiilor la fizicã şi de cicãleala nevesti-si, mereu nemulţumitã de priceperea antrenorului de tenis. Trezirea s-a produs (parţial, totuşi) dupã ce, cu multe opinteli şi sughiţuri, bãiatul a fost nevoit sã accepte guvernul propus de PSD şi ALDE. Bine, asta nu presupunea niciun efort, doar o supunere strict formalã faţã de prevederile Legii fundamentale. Dar asta e o altã problemã. Problema acestei noi calamitãţi înşurubate în fruntea Statului Român e aceea cã trãieşte cu impresia, nu ştiu de cine indusã, cã România e moşia lu’ ta’su. Nu este, bãi acesta, chiar dacã tot felul de trupeţi atacã la fierãstrãu (drujbã, mã rog) pãdurile patriei de nişte ani încoace. Şi pe dumneata te doare-n… tanenbaum.
* Episodul cel mai enervant s-a consumat, însã, la Consiliul Suprem al Magistraturii, unde cetãţeanul cu pricina cicã s-a dus sã apere independenţa Justiţiei, dar unde s-a comportat precum ultimul mercenar care ar fi atentat la subminarea acesteia. Atacurile la care s-a dedat avându-i drept ţinte pe Liviu Dragnea şi pe Cãlin Popescu Tãriceanu nu au avut echivalent nici în mârlãniile lui Bãsescu. Bineînţeles, aceste atacuri nu au nimic de-a face cu amestecul în treburile Justiţiei. Du-te, maistre, du-te şi converseazã mai bine cu capra neagrã, tot am vãzut cã-ţi plac Fãgãraşii…
* Dar nu, omul este perseverent şi pentru cã mãsurile în favoarea cetãţeanului simplu din programul electoral al PSD îi stãteau ca un nod de… noduri în gât, l-a convocat pe premierul Sorin Grindeanu la Cotroceni, sã dea, auziţi şi dumneavoastrã, explicaţii cu privire la sursele de finanţare a creşterilor salariale şi de pensii, a tãierii taxelor ş.a.m.d.. Ca ce (pardon de cacofonie!) chestie, stimabile? Te dai moderator între Guvern şi populaţie? Cu scopul de a convinge populaţia sã renunţe la mãririle salariale şi de pensii şi la tãierea taxelor? Sau cumva îi porţi de grijã Guvernului Grindeanu sã nu-şi rupã gâtul? Da? Atunci, bine!
* Dezvãluirile lui Sebastian Ghiţã, dincolo de superficia lor de senzaţional, mister ieftin şi noutate derizorie, ascund o mare mizerie, o mare mocirlã din zona vârfurilor aşa-zisului stat de drept din România, mocirlã şi mizerie care nu-i iartã pe niciunul dintre protagoniştii acestuia – Florian Coldea, Laura Codruţa Kovesi, Traian Bãsescu, Camelia Bogdan, Livia Stanciu şi pe alţii din aceeaşi fãinã. Dacã asemenea personaje, profund compromise, profund nocive, fac legea astãzi în România şi, dupã toate dezvãluirile fãcute (care, indiscutabil, conţin o dozã considerabilã de adevãr, din moment ce niciunul dintre ei nu le contestã), nu îşi dau demisiile din funcţiile deţinute, este limpede cã starea de spirit a cetãţeanului român plãtitor de taxe şi aducãtor de voturi nu va suferi o îmbunãtãţire, indiferent care va fi rezultatul alegerilor viitoare. Din pãcate, noi nu avem, astãzi, în România, oameni care sã aibã tãria de a-şi pãrãsi posturile din care pot decide soarta semenilor lor. Gustul puterii este, se pare, mult prea pãtrunzãtor. Din acest motiv, şi deciziile radicale, luate în numele prezumtivei morale publice, sunt mai greu de luat. Pentru asemenea atitudini, societatea româneascã ar mai trebui sã evolueze.
* Pentru mine, unul, Liviu Dragnea rãmâne un important semn de întrebare. Nu l-am simpatizat. Fie şi pentru rolul , nu tocmai limpede, pe care l-a jucat în „decimarea” ordonatã de Mircea Geoanã în PSD, inclusiv în Mehedinţi, prin 2008-2009. În fine, tempi passati. Ar mai fi şi un anumit tip de versatilitate, combinat cu un soi de moromeţianism insuficient asimilat. În sfârşit, ar mai fi şi alte imponderabile. Dar, dupã pãrerea mea, Liviu Dragnea a avut, în recentele împrejurãri politico-electorale, o prestaţie remarcabilã, oricât de pretenţioşi, de invidioşi ar fi unii sau alţii. În momentul de faţã, el este liderul de care PSD are nevoie şi care a reuşit, dupã pãrerea mea, sã-l facã uitat pe Victor Ponta. Pe Victor Ponta, nu însã şi pe Adrian Nãstase.
* Un cuvânt despre celebra Kovesi, chematã pentru nişte discuţii instituţionale, la Ministerul Justiţiei: penibilã. Penibilã pânã la Dumnezeu şi retur, cum sunã o exprimare contemporanã de… succes.
* Vor debuta, ca în fiecare an, „Zilele Eminescu” la Drobeta Turnu Severin. Iar Cimpoi? Iar clienţii tradiţionali din zonele danubiene limitrofe? Întrebãm şi noi…
* Iarna nu se dã plecatã (nici nu ar fi cazul!), nici mãcar nu o lasã mai moale, vai de capul nostru, vã mãrturisesc cã nu am simţit un astfel de ger, ca în aceste zile, în Turnu Severin, în ultimii douãzeci-treizeci de ani. Cred cã nu greşesc. Sper ca autoritãţile locale sã ia în serios aceastã realitate şi sã facã tot ceea ce este posibil pentru a rezolva definitiv problema asigurãrii agentului termic în acest oraş. Cerem prea mult?!
