Nici nu s-au stins cu totul zgomotele petardelor şi artificiilor de Revelion, ale veseliei generale legate de trecerea într-un nou an, cã deja alte zgomote, mult mai ridicate-n amplitudine, le-au luat locul. Rumoarea mişcãrilor de pe scena politicã şi-a reluat locul de prim plan, iar totuşi proaspãta concordie din jurul bradului de Crãciun şi a meselor de sãrbãtoare e deja uitatã. Ne întoarcem încetişor în zona tranşeelor şi a rãzboiului intern. Numirile şi instalarea noului guvern a stârnit controverse atât de aprige încât cred cã devine de domeniul science-fiction posibilitatea ca în ţara aceasta sã se ajungã vreodatã la o stare de normalitate a dialogului, de civilitate a acceptãrii opiniei opuse. Dincolo de toate accesele de furie şi consternare ce au umplut spaţiile dezbaterilor tv şi facebookul pe tema noului guvern, dincolo de toatã grãmada de schelete scoase din dulap şi readuse în spaţiul public de dragul scandalului, cert este cã ţara aceasta avea nevoie de un guvern şi, odatã ce PSD a câştigat atât de categoric alegerile, PSD era dator sã ofere o formulã şi mai cu seamã sã-şi stingã promisiunile electorale. Pentru oameni, pentru alegãtori acesta e cel mai important aspect, şi mai puţin numele celor din guvern. Furia dreptei e justificatã, desigur, dar e fundamentatã pe o înfrângere umilitoare, de spectrul cãreia nu va scãpa uşor. Dar eroarea dreptei, eroare în care stânga nu a cãzut, a fost aceea de a dialoga, în timpul campaniei electorale, mai mult cu adversarul (PSD) şi prea puţin cu cetãţenii. Scria un bun analist al vieţii politice pe wall-ul sãu de facebook, zilele acestea, cã nu mai merge cu sloganuri de genul „PSD e rãu”. Adevãrul este cã din aceastã înfrângere, dreapta poate învãţa ceva. „Ura împotriva PSD nu face, în acest moment, decât sã consolideze pozitia PSD, care a urcat peste 50% (cum e şi normal).
Responsabilitatea schimbãrii discursului, în opoziţie, aparţine în primul rând liberalilor. În loc sã continue acelaşi discurs perdant anti-PSD, ar trebui sã se adune şi: 1. sã se întrebe unde au greşit de-au pierdut alegerile; 2. ce pot face pentru a le câştiga pe urmãtoarele. Un lucru e clar: nu le vor câştiga cu “jos PSD, comuniştii, corupţii”. Repet: aceastã urã nu va face decât sã întãreascã PSD”. E de meditat la aceste punctãri în marginea situaţiei de faţã. Asta pe de o parte, pe de cealaltã parte, auzind numele celor propuşi sã intre în noul guvern, am tresãrit plãcut surprins auzind cã e vorba şi de un mehedinţean: Petre Daea, fost ministru al agriculturii. Au trecut ani buni de când acest judeţ nu a mai dat un ministru şi, probabil cã aţi observat şi dv. de fiecare datã când am avut şi noi un ministru pe la Bucureşti, ceva –a mai mişcat şi pe la noi prin judeţ, ceea ce nu a fost deloc rãu. Cum sã nu te bucuri cã judeţul nostru are o şansã în plus? E cu totul altceva sã stai pe la uşi, şi cu totul altceva sã ai uşile deschise, atunci când e în joc soarta comunitãţilor, investiţiile, probleme cu care se confruntã oamenii. Petre Daea a fost un ministru al agriculturii performant, pe vremea guvernului Nãstase. Şi e un specialist în acest domeniu, fãrã nici un dubiu. În plus e un om care a pus suflet şi o imensã putere de muncã pentru soarta agriculturii, încã de pe vremea când era tânãr inginer agronom la Şişeşti, apoi când a lucrat la DGIA.
Pentru judeţul nostru ar trebui sã fie un motiv de mândrie şi de speranţã, aşa cum a fost şi în cazul altor miniştri, e drept, puţini, proveniţi de aici. Începe un nou an, şi începe, dupã cum observaţi, pe metereze. Vom vedea cât va rezista şi cum va rezista guvernul Grindeanu. Deocamdatã îi acordãm prezumţia de responsabilitate şi competenţã. Peste câteva luni (de miere) ne vom aşeza şi vom trage linie: am fost purtaţi de un val de naivitate şi încredere sau am avut bune intuiţii?
