*Cine a crezut cã, dupã victoria lipsitã de echivoc în alegeri a PSD, vor înceta toate frecuşurile artificiale, inutile, de pe scena politicã s-a înşelat cumplit. Dar cumplit de tot. Şi asta, din cauza obsesiei nesãnãtoase, tembele pe alocuri, a chiriaşului cotrocean de a avea „guvernul lui”. Ce poţi sã faci cu „guvernul tãu”, maistre? În cel mai fericit caz, sã o… guvernezi pe coana Carmencita. Care, de la o vreme, are tot mai dese accese de rebeliune, de independenţã, carevasãzicã, şi nu-l mai urmeazã pe distinsul Dulap nici mãcar pânã ici, în Turcia sau Afganistan. Dar asta-i altã gâscã-n altã traistã. Precedentul tartor cotrocean, pe care soarta crudã şi talibanii sãi ni l-au scos iarãşi în faţã, bãgându-l (da, bãgându-l!) în Senatul României, avea şi el asemenea obsesii nesãnãtoase, însã era suficient de şmecher ca sã le mascheze. O fãcea sub formule dintre cele mai diverse, astfel încât malversaţiunile sale sã parã, în cele din urmã, digerabile. Devenit senator, dumnealui s-a şi grãbit sã se dea de gol. A zis, de pildã, în faţa unor zuze purtãtoare de microfon, cã lui Iohannis îi va fi mult mai greu (decât lui, desigur!) „sã forţeze Constituţia” pentru a forma un guvern „al lui”. Gura pãcãtosului! Cu aceastã ocazie, românul (care, prin tradiţie, are inimã largã şi memorie scurtã!) şi-ar fi putut, mãcar, aminti de numeroasele „soluţii imorale” la care a recurs, în cei zece ani de…zeciuialã a ţãrii, Matrozul! Şi pentru care nu a dat niciodatã socotealã, fiind, în plus – e drept, fãrã succes! – suspendat de Parlament în douã rânduri. Şi-a adus românul aminte de toate acestea? Aiurea! Cu asemenea specimene în fruntea ţãrii, ne întrebãm dacã, în vremurile noastre, Constituţia mai e ceva necesar pentru bunul mers al treburilor unei ţãri?!
* Bãiatul ãsta (de Santa Klaus vorbesc, evident!) suferã de o crizã de autoritate, cum sã zic, nu se simte suficient de mult bãgat în seamã de, auzi vorbã, actanţii politici. Care ar trebui sã se alinieze în faţa-i înţepeniţi în poziţie de drepţi şi sã-i asculte, fãrã murmur şi fãrã şovãire, preţioasele-i îndemnuri, sfaturi, directive ş.a.m.d..Ei da, cum sã nu, uite în cine se reîncarnase spiritul dictatorial!
* Dar cine credeţi cã-i calcã pe urme, dupã ce omul lui de încredere din fruntea PNL, muierea cu tot felul de ticuri – Alina Gorghiu – , şi-a depus, nu-i aşa, mandatul? Ei, cine credeţi? Silfida cu ifose de divã, de fotomodel şi de alte asemenea închipuiri , Raluca Turcan, pre numele ei de, cum sã zic, împrumut. Cãci pe cel de fatã mare, mã rog, de domnişoarã l-a confiscat, zic gurile rele, maître Stolojan. Duduia asta fãrã vârstã (spre a nu-i zice matusalemicã!) ştie sã pronunţe cu relativã acurateţe, un singur cuvânt: JOS!. Jos toatã lumea, în afarã de dumneaei, pe care o pune jos doar cine trebuie. Sau doar cine mai este serios interesat de operaţiunea asta extrem de delicatã…
* Severinenii sunt în… pericol sã primeascã apã caldã şi cãldurã din douã surse. Cea de-a doua fiind noua termocentralã antamatã de Gherghe şi acoliţii sãi. Ei, da, cum, sã nu, a dat procopseala peste iubiţii noştri concetãţeni. Cineva cred cã îşi bate joc de toatã lumea asta. Care a îngheţat la propriu în apartamente şi care a primit nişte facturi la curentul electric pe luna trecutã cum nu cred cã s-au mai vãzut pe aceste meleaguri. Acum, vor veni şi facturile la bruma de cãldurã din calorifere pe ultima lunã şi, vrei, nu vrei, bea Grigore aghiazmã. Cã altceva nu ai cu ce-ţi cumpãra. Fiindcã toţi banii din salariu (pensie etc.) îi vei da pe cãldura aproximativã de care (nu) ai avut parte. Despre apa caldã, mai bine sã nu vorbim…
* Cel mai bun premier din istoria postdecembristã a României şi, totodatã, cel mai valoros om politic român apãrut dupã evenimentele din decembrie 1989, Adrian Nãstase, suportã, în vremea asta, o serie de nedrepte şi absurde interdicţii de participare la viaţa politicã, dictate, fãrã probe directe, de o Justiţie partizanã şi penibilã totodatã, aflatã la ordinele lui Bãsescu Traian. Cui foloseşte o asemenea situaţie, într-un moment când toatã lumea, în primul rând PSD, se dã cu capul de pereţi sã gãseascã un premier credibil şi competent pentru România? Ei, cine se poate declara satisfãcut, împlinit sufleteşte de faptul cã o personalitate de talia lui Adrian Nãstase este ţinutã, într-un asemenea moment crucial pentru România, în afara ecuaţiilor jocului politic autohton?Bine însã cã Bãsescu zburdã în libertate şi, culmea, mai pãtrunde şi în Senatul României! Este bine, bine de tot!
* Ne pregãtim sã încheiem un an greu şi tulbure, în care, cu toate eforturile noastre, nu am reuşit sã facem paşi semnificativi înainte. Mai mult decât atât, pe lângã blocajul instituţional instaurat de guvernarea „tehnocratã” (aş!), pe lângã atâtea necazuri şi privaţiuni de tot felul, ne-am confruntat şi cu durerea de a ne pierde câţiva dragi prieteni, durere ce nu poate fi compensatã de nimic.
Deşi am cam uitat de mult ritmul acela tonic al speranţei, vã urez, stimaţii mei cititori, sãrbãtori luminoase, fericite, alãturi de cei pe care-i iubiţi, odatã cu un cordial
LA MULŢI ANI!
Sã ne revedem cu bine în 2017!
