* P.S.D. se pare cã a … ras cam, tot! Asta e, pânã una-alta. Situaţia aceasta ne surprinde şi nu prea. La cât dezmãţ propagandistic s-au dedat sorosiştii lui Cioloş şi Iohannis în acest an, nici nu-i de mirare. În vremea asta, populaţia, care s-a entuziasmat, nu-i aşa, la alegerea lui Iohannis ca preşedinte al României, a trecut prin toate gamele sufleteşti posibile, ajungând, în cele din urmã, la disperare. Despre un anumit exces de zel (mã exprim eufemistic!) al celebrului binom, cred cã nici nu este cazul sã mai vorbesc. Oricum, respectiva alcãtuire binomicã va fi, probabil, chematã sã rezolve destul de multe necunoscute în urmãtoarea perioadã. În ciuda victoriei categorice a PSD. Pentru cã aşa voieşte neavenitul din Deal. Care nu considerã necesar sã-i cearã duduii care cãlãreşte, în continuare şi fãrã probleme, DNA sã demisioneze din funcţie pe motiv de fraudã intelectualã. Mergând pe drumul ãsta cu foarte multe hârtoape, prusacului cu pricina s-ar putea sã i se înfunde. Nu foarte târziu. Pentru cã, într-adevãr, omul pare cã şi-o cautã cu lumânarea.
* Atât de tare, încât a preferat sã se ducã sã discute cu strãinii situaţia postelectoralã a României decât cu ai lui. Acum, se încurcã inextricabil între fixaţii personale, principii şi legi expirate. Iar pentru cã un nou „guvern al meu” nu prea mai are şanse sã vadã lumina zilei, dumnealui preferã sã bage ţara într-o crizã fãrã ieşire. Cu un asemenea preşedinte vrea România sã întâmpine Centenarul Marii Uniri şi preluarea preşedinţiei Uniunii Europene? Mã tem cã da. Desigur, doar dacã românii, mai exact… noua lor clasã politicã, nu vor fi suficient de vigilenţi.
* Ca mai peste tot, şi în Mehedinţi, PSD a cam luat tot caimacul alegerilor parlamentare. Constantin Truşcã, Vlad Bontea şi Alexandru Bãlãnescu ne vor reprezenta în Camera Deputaţilor, iar Liviu Mazilu – în Senat. Succesul acesta i-a luat prin surprindere, prin proporţiile lui, chiar şi pe fericiţii câştigãtori. Care sper sã fi priceput, în sfârşit, ce mare responsabilitate apasã pe umerii lor. Sper, zic. Liberalii au în Parlament doar pe preşedintele lor judeţean, Virgil Popescu, în mod aproape surprinzãtor Marius Bãlu ratând un nou mandat de senator, la care toatã lumea se aştepta. Surpriza, evident plãcutã, a acestor alegeri a fost, pentru mehedinţeni, mandatul de senator câştigat de tânãrul om de afaceri Ionuţ Sibinescu (ALDE). Oarecum contrar aşteptãrilor, Viorel Palaşcã (ALDE) nu a mai prins un alt mandat de deputat. Datã fiind experienţa sa, e de aşteptat ca el sã-şi gãseascã locul potrivit în Executivul pe care partidul sãu îl va forma, probabil, cu PSD.
* Aspectul cel mai nociv evidenţiat de acest scrutin este accederea în Parlament a PMP, partidul talibanilor bãsişti – specie care nu este, iatã, tocmai pe cale de dispariţie, aşa cum poate unii dintre noi au crezut. Bãsescu Traian, în Parlamentul României, va fi, dupã pãrerea mea, un teribil factor disolutiv. Vor putea fi vãzute, încã din iarna aceasta, nişte mişcãri „tectonice” prin noul Parlament, cum nu cred cã s-au mai vãzut vreodatã. Fermentul va fi, fãrã discuţie, Bãsescu. Pãcat de memoria scurtã, pe de o parte, şi de talibanismul unora dintre compatrioţi, pe de altã parte. Dar şi aici este un punct de sensibilitate colectivã şi de scrupule democratice. De aceea, poate cã e mai bine sã lãsãm lucrurile sã curgã… democratic. Asta, pentru cã noi înţelegem, spre deosebire de alţii, sã respectãm votul popular. Chiar dacã el poate contrazice violent aşteptãrile şi speranţele noastre.
* Totuşi, nu putem trece cu vederea peste doza de tupeu excedentar de care acelaşi Bãsescu Traian a dat dovadã chiar în seara alegerilor, când a ţinut sã reînvie, sã reactiveze, tãciunii vechilor sale rãzboaie, cu mogulii, cu Antenele etc.. Nu ştiu dacã de aşa ceva are nevoie societatea româneascã în momentul de faţã.
* Din pãcate, Bãsescu nu este singurul izvor de gâlceavã din aceste zile. Deşi este evident pentru toatã lumea cã PSD, cu sau chiar fãrã ALDE, are dreptul de a forma noul Guvern al României, cetãţeanul care dormiteazã pe fotoliul palatului din Deal se cramponeazã de nişte aşa-zise principii de integritate şi de o ţâfnã pe care o justificã, în cel mai… fericit caz, trecutele sale pãcate, pe care le vrea uitate. Deşi e la fel de evident pentru toatã lumea cã Liviu Dragnea a fost condamnat la nu ştiu câţi ani cu suspendare doar pentru cã a fãcut…campanie electoralã, dinspre Cotroceni şi dinspre zonele aşa-zis liberale ni se induce ideea cã omul ar fi un infractor sadea, cu care nu trebuie sã ai vreun raport, necum sã ieşi cu el în lume sau, culmea, sã-l mai pui şi premier. Nu am deloc cea mai favorabilã impresie cu putinţã despre Liviu Dragnea, dar, pânã una-alta, el a condus PSD-ul la aceastã formidabilã şi fãrã precedent victorie electoralã şi este perfect îndreptãţit, ba chiar obligat, sã formeze noul Guvern. Pe care sã-l şi conducã, desigur. Deocamdatã, nicio sentinţã judecãtoreascã nu-i amputeazã lui Dragnea vreun drept constituţional. Atunci?
* “Cel mai absurd şi mai inutil furt mi se pare cel literar (intelectual – n.n.), şi pentru aceea cã e mai devreme sau mai târziu descoperit, şi fiindcã esenţa creaţiei fiind sentimentul puterii personale, plagiatul e o minţire de sine”. (G. Cãlinescu). S-o fi pãtruns de acest adevãr şi campioana anticorupţiei din România?
