Privind cu relativã detaşare situaţiunea de la Severin, dupã aceste alegeri parlamentare agitate, unde Antena 3, indiscutabil, a fost un actor important, îţi poţi da lesne seama cã lucrurile se prezintã cât se poate de clar: o nouã hartã a puterii politice a fost deja trasatã, ferm, pentru multã vreme de acum încolo. Scorurile electorale sunt atât de grãitoare încât nu permit prea multe comentarii. În fond, politica se joacã, finalmente, pe voturi. Acolo, la urne, aflãm ce partide conteazã cu adevãrat, care conteazã mai puţin şi care nu conteazã deloc.
Sub PSD, chiar mult sub PSD, la distanţe uriaşe, vin, în şir, cu aer umil, partide şi partiduleţe, ale cãror şanse se vor mai juca abia peste patru ani, asta dacã vor ajunge acolo, rezistând presiunii date de condiţia de outsider. Unele vor rezista, nu au încotro, le obligã tradiţia şi orgoliul. PNL, de exemplu, e sigur cã va trece şi peste acest hop, şifonat rãu, dar va trece. Marele eşec liberal la Severin, ca sã ne referim doar la Severin (unde scorul înregistrat de liberali, nici mãcar dublat, nu se apropie de cel al social-democraţilor lui Marius Screciu) nu se datoreazã vechilor liberali care s-au strãduit la modul foarte onorabil, cum au putut şi ei. Însã proasta gestionare a chestiunii pornitã de la centru, ideea de Cioloş cu orice preţ (chiar dacã era evident cã, odatã cu USR, voturile pro Cioloş se vor fragmenta), figurile unor foşti membri PDL, nu în ultimul rând fãrâmiţarea dreptei şi limitele evidente ale Alinei Gorghiu în postura de lider – toate acestea nici nu puteau sã aducã pentru liberalii severineni rezultate mai bune. L-am vãzut la televizor, dupã aflarea rezultatelor, pe severineanul Cristian Buşoi, unul dintre liderii liberali de la centru, încercând din rãsputeri sã tempereze jocul, sã evite ceea ce era cât se poate de evident: PNL se aflã în plin eşec, la capãtul unor mutãri pe tabla de şah neinspirate. Cioloş nu a reuşit nimic pentru PNL, nici mãcar nu s-a ridicat la jumãtate din aşteptãrile liberalilor legate de el. Într-un fel, pe liberali chiar Cioloş i-a bãgat în corzi, pânã la epuizare, fãrã sã le garanteze nimic.
Cât despre ALDE, PMP, USR şi PRU aici aşteptãrile nici nu erau cine ştie ce, sã recunoaştem. Poate doar în cazul USR eram cât de cât curioşi ce va ieşi. Slãbuţe partide, distrofice rezultate. USR nu o vãd reuşind sã rãmânã pe picioarele ei pânã în 2020, probabil va împãrtãşi soarta partidului diaconesc. ALDE e cazul sã gãseascã un alt drum, e limpede cã tãricenii au atins nivelul maxim de competenţã electoralã şi cã nu au un viitor în politicã. De la PRU cred cã ne putem lua adio, fãrã emoţie. Cât despre PMP, nici aici nu e nimic clar. Bãsescu nu poate, nu mai poate, mai mult. Bãsescu e deja istorie şi ar fi cazul sã se retragã. Cert e urmãtorul lucru, ca o concluzie generalã: rezultatele de acum, înregistrate de toţi aceşti jucãtori secundari în raport cu PSD, poate îi vor duce la ideea cã în politica de la noi nu vor mai fi viabile decât douã mari direcţii, douã mari formaţiuni: social-democraţii (PSD) şi liberalii.
Umilinţa de acum ar trebui sã-i punã pe gânduri pe cei de dreapta. Doar se macinã între ei, prosteşte, de ani şi ani.
