Dacã pânã mai ieri alegãtorii şi politicienii spuneau cã Iohannis candideazã cu succes la Întâiul Adormit al Ţãrii, acum viziunea s-a schimbat puţin. Puţin mai mult. Preşedintele nu mai sforãie mai mult decât subalternii sãi, deşi Mihalache era sã îl întreacã, şi unii au început sã trâmbiţeze cã deja este la butoane. Deja este cãlare pe ele. Şi Traian Bãsescu se scuzã cã a fost mai puţin la butoane decât Iohannis şi Dragnea tunã cã preşedintele e cãlare pe ţarã. Şi Ponta dã cu tunul dupã şeful statului, doar pentru a trage voturi pentru PSD şi poate cã are şi el douã dosare penale. O poate da pe politicã, în cazul în care se iveşte vreo condamnare cu sau fãrã suspendare. Cea mai bunã acoperire este cea a dosarului politic. Şi Dragnea o tot dã cu dosarul politic şi cã nu se pune condamnarea la închisoare cu suspendare pe care o are. Nu este vina PSD însã cã Dragnea este condamnat şi conduce partidul. Este vina lui Dragnea cã şi-a supus integral PSD şi s-a înconjurat de indivizi inodori şi incolori. În spatele lui Dragnea nu mai este niciun lider. Ponta pare momentan scos din joc şi nu pare sã aibe şanse la fotoliul de prim ministru.
Culmea este cã PSD are doi lideri femei pe lângã Dragnea, dar care încã nu se pot desprinde de statutul de ţãţism sau sunt pe cale de a se desprinde. Este vorba de douã primãriţe: fata de la Bucureşti şi fata de la Craiova. Ele ar putea sã preia şi partidul, dacã Dragnea nu îi face loc unui mascul alfa în PSD şi vrea el sã guverneze organizaţia ca un tãtuc deviaţãdãtãtor, din Teleorman. Nu e niciun fel de problemã cã PSD ar putea fi condus de o femeie. Este şi momentul femeii în politicã. Poate cã aceasta este ora pentru femei în politicã. Sã ne uitãm la Germania, care de ani de zile este condusã de o femeie, sã ne uitãm mai recent la Marea Britanie. La SUA, care pentru prima datã era sã fie condusã de o femeie. Gabi Firea şi Olguţa Vasilescu sunt totuşi cu o treaptã sau douã sub fetele din Germania sau SUA. Mã refer la femeile politician. Poate cã Firea şi Olguţa mai au timp sã creascã. Ambele par sã aibe biluţe mai mari decât rândaşii promovaţi în structura de conducere a PSD, de cãtre Liviu Dragnea. Pânã la urmã şi PNL este condus de o femeie. Aprecierile sunt acum împãrţite. Pânã ieri şi PMP era condus de Elena Udrea. Aşadar, nu cred cã mai este nevoie de argumente sã vedem o femeie premier sau nu ar trebui sã ne surprindã acest lucru. Sau o femeie şefã la PSD, în locul lui Dragnea, dacã Liviu va avea treabã în altã parte. Pânã şi madame Iohannis pãrea cã va conduce România, dupã cum a arãtat primul an de mandat. Bine, mai multe s-au scris despre rochiile primei doamne, decât de activitãţile primului domn.
Iohannis pare sã se fi trezit şi un an de somn pare cã a fost suficient, sã îşi viseze şi el strategia de guvernare, cãci, pânã la urmã este şi el o parte a Puterii Executive. Bãsescu a preluat cu totul puterea executivã, pe când se afla la Guvernare. Acum Ponta, Dragnea şi Bãsescu ţipã cã Iohannis vrea sã cucereascã toate puterile, dar bazele actualei democraţii de guerilã au fost puse prin modificarea Constituţiei de cãtre Adrian Nãstase şi desãvârşirea sistemului semi-prezidenţial de cãtre Bãsescu. Cel care controla Executivul, ochiul şi timpanul, Justiţia, prin schimbarea din funcţii şi numirea în funcţii a mii de magistraţi. A avut periodic şi o parte din Legislativ. Are Iohannis capacitatea sã foloseascã sistemul lui Bãsescu, sã îşi impunã voinţa politicã şi planul? Dacã stai sã aştepţi rezultatul alegerilor şi noul parlament sã genereze prin noua majoritate Guvernul asta ţine de manualele de ştiinţe politice şi de democraţia idealã şi idilicã. Democraţia de guerilã construitã în România, dar şi în alte state, mai noi sau mai vechi este cu totul altceva. Nu totul ţine de regulile vizibile ale democraţiei. Adicã pe cine votãm, ãla ne conduce. Nu. Între aplicatul ştampilei şi numirea în funcţie este un drum extrem de lung, mai ales când vine vorba de alegerile parlamentare şi constituirea unui nou guvern. Apar calculele şi jocurile politice. Apar butoanele apãsate şi unele sunt ţinute apãsat pânã dupã alegeri. Ne trezim cu unii candidaţi picaţi în rãzboi, alţii plini de sânge. Unii mai sunt şi reţinuţi, alţii fac singuri un pas în spate. Butoanele funcţioneazã. Ne trezim cu partide întregi care fac învoieli politice pe care nu le credea nimeni posibile. Mai vedem şi partide care fac pragul electoral, deşi abia au fost înfiinţate. Serviciile agitã clopoţeii din coadã, Justiţia face la fel şi chiar îşi aratã colţii. Cobra se ridicã deasupra celor mulţi. Scuipã venin? Ce face câinele de pazã al democraţiei?
