* Cu un Severin care tremurã sub tot felul de pãturi şi de acoperãmânturi, cu nişte oameni în care înţelepciunea şi rãbdarea (ajunse, totuşi, la limitã) încearcã, din ce în ce mai trudnic, sã ţinã în balanţã nemulţumirea şi revolta, a început şi pe la noi campania electoralã. Un eveniment pe care şi politicienii locali, date fiind circumstanţele (nu numai… termice) în care se deruleazã, l-au abordat (mã înşel oare?) cu un abia reţinut sentiment de culpabilitate. Sã fie un semn cã fiecare dintre ei se considerã, într-o oarecare mãsurã, responsabil de situaţia atât de apãsãtoare în care se aflã acest oraş, dar şi judeţul, în întregul sãu? M-aş bucura sincer sã fie aşa. Din mai multe motive. În primul rând, pentru cã aş vedea în asta un plus de maturitate şi o tendinţã de renunţare la orgoliile superficiale, gratuite – acelea care, întotdeauna, ies primele la suprafaţã în confruntãrile electorale şi care , tot primele, îndepãrteazã alegãtorii de urne.
* Sã nu credeţi, însã, stimaţi cititori cã-mi fac cine ştie ce iluzii. Sunt nişte constatãri fugare, cu doza lor inerentã de relativism, şi apoi suntem abia la început. Povara termoficãrii atârnã încã foarte greu deasupra tuturor şi parcã toţi au reţineri în a arunca vinovãţia exclusiv în spinarea unei persoane/grupãri. Sper, repet, sã nu fie doar o simplã impresie de moment.
* Din pãcate, pe fostul primar, în continuare, nu-l cheamã nimeni la…rampã sã detalieze, cu date concrete şi pe înţelesul tuturor cetãţenilor, contractul pe care l-a semnat cu firma aceea care, pânã una-alta, doar se face cã lucreazã şi introduce contestaţii la osia bunul simţ. Un contract în baza cãruia dumnealui şi-a permis nu doar sã-i traducã pe naivii severineni, dar şi sã-i mintã cu neruşinare. Nu mai intrãm în detalii, a ajuns sã le cunoascã, sper, toatã lumea.Dar tot mai tragem nãdejde cã personajul de tristã amintire la care facem referire va fi, odatã şi-odatã, pus în situaţia de a da socotealã. Cãci doar n-o fi moştenit cine ştie ce secretã imunitate…
*Aşa-zisul preşedinte al României a contestat la Curtea Constituţionalã a României proiectul de lege iniţiat de parlamentarii PSD privind eliminarea a 100 de taxe. Motivele? Multe şi mãrunte. Logicã de mic funcţionar frustrat, chipurile legalist, însã scârţar, zgârâie brânzã şi calic cât încape, nu meritã sã ne batem capul cu el. Problema e cã, la mijloc, este vorba şi de un coeficient imens de prostie, de prostie din aceea crasã, combinatã cu urã şi ranchiunã, cu sau fãrã obiect. Care n-ar trebui sã facã parte din…infrastructura unui preşedinte. Asta e, n-ai ce-i face!
* Nu digerarãm pânã la capãt rezultatul alegerilor prezidenţiale din Statele Unite ale Americii, cã intrarã pe firmament alegerile prezidenţiale din aşa-zisa Republicã Moldova, unde ieşi câştigãtor pro-rusul Igor Dodon. Necaz mare! Dar toţi cei care fac mult tãrãboi acum pe tema asta uitã cã, nici pânã acum, mişcarea unionistã din Basarabia nu a avut câştig de cauzã la vreunul dintre scrutinurile anterioare. Reunirea Moldovei de peste Prut cu ţara mamã este un proces de duratã, pe care nu-l vor câştiga în veci propagandiştii. Indiferent de culoare. Îl vor câştiga cei care cred în construcţia de duratã şi care vor avea rãbdare. Atrocitãţile, crimele istoriei lasã urme adânci, greu de vindecat. Acum toatã propaganda se aratã îngrijoratã cã România este înconjuratã de ţãri cu guverne proruse. Ei, da, ca şi când, pânã acum, situaţia ar fi fost sensibil diferitã, ca şi când schimbãrile din spaţiul est-european nu s-ar fi produs cu consimţirea tacitã a Moscovei. E multã, multã ipocrizie în toate aceste exprimãri şi atitudini, chiar dacã îngrijorarea ar putea fi una realã. Acum, bãieţii veseli din politichia româneascã sunt oarecum dezorientaţi şi nu prea mai ştiu cum sã comande, „hãis!” sau „cea!” – dacã mã înţelegeţi ce vreau sã spun – neputând anticipa evoluţia evenimentelor politice din proximitatea României, din Europa şi din lume. Situaţia devine complicatã, de n ori mai complicatã chiar, în condiţiile alegerilor parlamentare de la 11 decembrie, când bãtãlia ideologicã, atâta câtã mai e pe la noi, se va muta, inevitabil pe zonele atât de sensibile ale geopoliticii.
* Nici la fotbal nu ne merge mai bine. Într-un meci- cheie din grupa pentru Mondialele din 2018, reprezentativa României a fost fãcutã K.O., pe Arena Naţionalã, de echipa similarã a Poloniei, scor 0-3! Neamţul Christoph Daum, adus cu surle şi tobe la cârma Naţionalei, cu ţelul ferm de a o califica la turneul final din Rusia, mai mult i-a zãpãcit pe fotbalagiii noştri, care aleargã pe teren ca nişte oi bete, fãrã mãcar sã aibã cea mai anemicã idee tacticã. Noi ce sã zicem? Trãiascã şi înfloreascã impostura în fotbalul autohton, de la vârful Federaţiei şi pânã la cea mai umilã echipã de cartier sau comunalã! Dacã nici acum şmecherachele ãla de Burleanu nu-şi ia catrafusele sã plece de unde a venit, atunci microbiştii români degeaba mai fac calcule: calificarea este deja pierdutã. Ca sã mai creştem o Naţionalã de nivelul celei din deceniul 1990-2000, va trebui sã o luãm de jos, de la zero, cu o cu totul altã filozofie, de administrare a fenomenului fotbalistic şi de consolidare a unui stil specific de joc, bazat pe calitãţile reale ale fotbalistului român. Altmineri…
