Portul Drobeta Turnu Severin zace uitat în anacronismul şi indiferenţa autoritãţilor locale şi naţionale, în timp ce el poate fi marea şansã de dezvoltare a acestui frumos municipiu, cu grave probleme de subdezvoltare economicã. În ultimii ani, doar promisiunile electorale au mai trezit, cumva temporar, din amorţire aceastã resursã neexploatatã eficient. Mai mult, acelaşi port rãmâne, din considerente inexplicabile logic, captiv unei companii naţionale falimentare, cu sediul la Giurgiu.
Istoria Portului la Dunãre din Severin a rãmas strãlucitoare doar la nivelul secolelor trecute. În 1915 este înfiinţatã Cãpitania Portului, care rãmâne sub aceastã formã administrativã pânã în anul 1990. Eugène Pittard (1867-1962), antropolog elveţian cu origini genoveze, vizitând Severinul, în ajunul Primului Rãzboi Mondial, scria cu entuziasm: „Dupa Vârciorova, Turnu-Severin, aşezat într-un amfiteatru, prezintã clocotul unui comerţ fluvial intens al cãrui echivalent nu-l gãseşti decât departe, sus, în amontele fluviului”. Din pãcate, „clocotul” de care vorbea, atât de frumos, antropologul elveţian a devenit un imens iceberg. În ultimii 25 de ani, interesul pentru acest punct strategic de dezvoltare economicã a îngheţat într-o nepãsare crasã din partea tuturor factorilor responsabili, fie ei locali sau naţionali.
Portul din Drobeta Turnu Severin se aflã în administrarea Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Dunãrii Fluviale (CN APDF) SA Giurgiu Compania Naţionalã, la care acţionari sunt Ministerul Transporturilor (80%) şi SC Fondul Proprietatea SA (20%). Aceeaşi societate pe acţiuni mai are în administrare porturile fluviale din localitãţile Moldova Veche, Calafat, Bechet, Corabia, Giurgiu, Olteniţa, Cãlãraşi şi Cernavodã.
Cine este CN APDF SA Giurgiu
Dacã ar fi sã ne luãm doar dupã o banalã prezentare, aflatã pe site-ul oficial al ADPF SA Giurgiu, PORTUL DROBETA TURNU SEVERIN, situat între kilometrii fluviali 931 şi 933, cu Rada portuarã situatã între kilometrii fluviali 927 şi 934, în lacul de acumulare al Complexului Hidroenergetic şi de Navigaţie „Porţile de Fier II” are o suprafaţã totalã a incintei portuare concesioantã de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii cãtre CN APDF SA Giurgiu de 137.592,11 mp, din care pentru pasageri 44.084,55 mp, comercial 72.662,42 mp, 20.845,14 mp pentru rampã. Mãrfurile operate sunt: mãrfuri generale, laminate, minereuri, îngrãşãminte, cereale, cãrbune, etc., iar operatorul principal este TRANSEUROPA PORT GALAI.
În realitate, situaţia portului de la Severin, ca şi a celorlalte porturi din administrarea ADPF, este una dezastruoasã. Infrastructura portuarã aflatã în administrarea CN APDF SA Giurgiu, se aflã într-o situaţie dificilã ca urmare a procesului accentuat de degradare şi a lipsei de investiţii. Degradarea extinsã a infrastructurii, care se manifestã prin surparea malurilor în zona cãii de rulare a macaralelor ce deservesc dana de operare cereale şi balastru, deteriorarea elementelor de acostare a navelor, absenţa lucrãrilor de consolidare a cheurilor, neasigurarea adâncimilor de navigaţie a şenalului navigabil, sunt câteva dintre condiţiile favorabile apariţiei unor incidente şi riscuri pentru activitatea operatorilor portuari şi pentru siguranţa navigaţiei.
Riscul inoperabilitãţii în toate porturile fluviale din subordinea ADPF este accentuat de neefectuarea de ani de zile a lucrãrilor de dragaj, situaţie care an de an se repetã, creeazã dificultãţi şi necesitã impunerea de restricţii şi atenţionãri în circulaţia navelor, mai ales în perioada de varã când cotele fluviului Dunãrea sunt în continuã scãdere. Astfel, de 10 ani nu au mai fost efectuate dragaje pe segmentul fluvial din zona Mehedinţi.
Nevalorificarea potenţialului turistic şi de agrement este o altã problemã de neînţeles. De mai bine de 26 de ani nu au mai fost efectuate nici un fel de investiţii în amenajarea şi modernizarea falezelor Dunãrii din principalele oraşe, cum ar fi şi Severinul, terenuri aflate în administrarea companiei naţionale. Nu au fost create condiţii pentru atragerea turiştilor, prin organizarea de croaziere cu nave uşoare, nu existã amenajãri care sã ofere posibilitatea deţinãtorilor de ambarcaţiuni sã intre într-un sistem turistic şi de agrement care sã îmbine capacitãţi de cazare, de divertisment, de valorificare a tradiţiilor şi a potenţialului culinar al zonelor dunãrene.
Masterplanul General de Transport, o iluzie frumos ambalatã
Pe data 25 februarie 2015, Guvernul României aproba memorandumul cu privire la Master Planul General de Transport al României. În acest document, minsitrul Ioan Rus stabilea un necesar total de finanţare de 45,45 miliarde de euro pânã în 2030 pentru proiecte de infrastructurã rutierã, feroviarã, navalã şi aerianã.
„Guvernul a aprobat Master Planul General de Transport al României. În sintezã, principalii indicatori sunt urmãtorii – pentru transport rutier: autostrãzi – 1.300 kilometri, 13,7 miliarde de euro; drum expres – 925 kilometri, 9,9 miliarde de euro; transregio – 2.870 de kilometri, 1,6 miliarde de euro; transeuro – 343 kilometri, 190 de milioane de euro. Pentru feroviar, reabilitare de linie de cale feratã – 2.800 de kilometri, electrificare – 489 de kilometri. Pentru sectorul naval, investiţii de trei miliarde de euro, Constanţa, Galaţi, Drobeta Turnu Severin, alte porturi, şenalul navigabil. Pentru sectorul aerian, 15 aeroporturi, dintre care şapte internaţionale, celelalte deschise traficului internaţional sau aeroporturi regionale. De asemenea, 10 centre multimodale cu valoare de 281 de milioane de euro”, spunea, cu mare aplomb, la vremea respectivã, ministrul Ioan Rus.
Ce reieşea, la vremea respectivã, atunci când şi autoritãţile locale din Mehedinţi, în special cele din Severin, intraserã într-o efervescenţã spectaculoasã, din Master Planul General de Transport al României, ca bun pentru bimilenara noastrã Drobeta? Reieşea faptul cã Drobeta este port al reţelei de bazã TEN-T şi este primul port clasificat de AECOM ca fiind de importanţã naţionalã pe ruta dinspre Europa Centralã înspre România. La fel de pompos, se spunea cã portul are şapte dane, trei macarale portic (max 16 t), o macara rotativã (max 60 t) şi 13.725 de mp spaţiu de depozitare în aer liber. Mai mult, în masterplanul iluzoriu se spunea cã Drobeta Turnu Severin are un amplasament strategic ca punct de transbordare pe Dunãre pentru traficul spre nord-vestul României şi spre oraşe precum Craiova.
Municipalitatea din Severin a ieşit de mai multe ori cu proiecte de preluare în administrare a portului
Cu un an înainte de mãreţul Masterplan, adicã prin ianuarie 2014, primarul de la acea vreme al Severinului, Constantin Gherghe, declara cã administraţia publicã localã a demarat demersurile de preluare în administraţie a infrastructurii portuare de la Dunãre, iar solicitarea a fost fãcutã cu scopul de a atrage în zonã un numãr cât mai mare de turişti, în special pe cei care se aflã la bordul navelor de croazierã strãine. „Intrând în inventarul nostru, existã posibilitatea accesãrii de fonduri europene necesare modernizãrii portului. Dacã acesta va avea standarde europene, oraşul va cunoaşte o dezvoltare economicã intensã. Numai aşa localitatea şi împrejurimile vor fi introduse în circuitul turistic internaţional. Cetatea Medievalã a Severinului, castrul roman, ruinele podului lui Apollodor, culele şi muzeul satului de la Cerneţi, sunt doar câteva dintre destinaţiile şi atracţiile turistice riverane Dunãrii”, preciza primarul Gherghe.
Doar cã, în ecuaţia globalã a dorinţei sale de a capta atenţia alegãtorilor, primarul a avut şi un moment de sinceritate, scãpat parcã din glasul subconştientului care nu minte niciodatã. El a afirmat cã portul se aflã în gestiunea Companiei Naţionale „Administraţia Porturilor Dunãrii Fluviale SA” din Giurgiu, iar autoritãţile centrale nu sunt interesate sã aprobe transferul acestuia.
„Cu siguranţã, Portul ar putea reprezenta o importantã sursã de venituri pentru economia localã, ar putea fi un generator real de locuri de muncã şi o poartã turisticã pentru Mehedinţi. Este obligaţia noastrã sã preluãm Portul, sã-l modernizãm, lucru ce ar ajuta foarte mult la dezvoltarea oraşului şi a judeţului Mehedinţi. Este pãcat, ca un port ce a fost construit de bunicii şi strãbunicii noştri, care are o bogatã istorie şi tradiţie, sã fie administrat de o firmã care nu are nicio legãturã cu aceastã zonã”, spunea şi actualul primar, Marius Screciu, în iunie 2016.
Portul a devenit o ruşine pentru Drobeta!
Adevãrul este, însã, cu totul altul despre Portul Drobeta Turnu Severin. Atâta vreme cât acesta nu va ieşi de sub administrarea dezastruoasã a Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Dunãrii Fluviale (CN APDF) Giurgiu, situaţia lui va fi şi mai nenorocitã decât este în prezent, când, de la aspectul jalnic şi pânã la inutilitatea economicã şi turisticã, Portul Drobeta este aproape o ruşine pentru oraşul – poartã a latinitãţii, prin care legiunile împãratului Traian intrau în Dacia, pentru a schimba istoria.
În absenţa unei strategii naţionale de stimulare şi dezvoltare investiţionalã a acestui domeniu, semnificativ fiind şi faptul cã prin Master Planul General de Transport al ministerului, dezvoltarea domeniului transporturilor fluviale nu este consideratã o prioritate şi, implicit, nici elementele de infrastructurã portuarã, în absenţa unei astfel de strategii existenţa Portului Drobeta sub administrarea unei Companii aflate în pragul falimentului, este nu doar o ruşine naţionalã, ci şi un handicap al dezvoltãrii municipiului Drobeta Turnu Severin. Sub administrarea ADPF, Portul Drobeta nu are cum sã se dezvolte cu fonduri europene, pentru cã fondurile europene nu pot fi accesate de companii cu datorii la stat.
Portul nostru, captiv în ghiarele unui management dezastruos
Directorul general al companiei ce administreazã şi Portul Drobeta, Cristian Matei, a fost numit în funcţie în data de 8 februarie 2013 prin Decizia nr. 1 a Consiliului de Administraţie fãrã a îndeplini condiţiile generale, specifice şi criteriile de selecţie prevãzute de OUG nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativã a întreprinderilor publice.
De la numire şi pânã în prezent, situaţia economico-financiarã a companiei s-a deteriorat constant, nefiind dispuse mãsuri de reducere a arieratelor şi creanţelor, de eliminare a pierderilor şi de consolidare a veniturilor. Mai mult, managementul nu a întreprins mãsuri care sã valorifice oportunitãţile de accesare a fondurilor europene pentru asigurarea serviciilor portuare şi de întreţinere a infrastructurilor specifice din porturile autohtone situate pe Dunãrea fluvialã. Aceasta în condiţiile în care, pentru exerciţiul financiar 2014-2020, Programul Operaţional Infrastructura Mare (POIM), axa prioritarã Infrastructura de Transport, oferã posibilitatea de accesare a fonduri alocate pentru „Creşterea gradului de utilizare a cãilor navigabile şi a porturilor situate pe reţeaua TEN-T”. Doar cã existã o posibilitate destul de mare ca APDF SA Giurgiu sã intre în stare de insolvenţã, ca urmare a neconformãrii la cerinţele legale privind situaţia economico-financiarã şi, pe cale de consecinţã, sã devinã neeligibilã.
Aşadar, este foarte clar acum, pentru toatã lumea, faptul cã primul pas pe care administraţia localã din Severin trebuie sã îl facã, pentru a-şi putea gestiona şi dezvolta portul de la Dunãre, este acela de a smulge Portul Drobeta din ghiarele unei companii aflate la Giurgiu şi falimentare, o companie care, aşa cum spunea primarul Marius Screciu, niciodatã nu se va obosi sã aducã plus valoare economicã pentru oraşul Severin.
