Alt prilej de necesarã revãrsare de nervi, patimi, pãreri şi presupuneri, ba chiar şi de convingeri ferme, de neclintit: alegerile parlamentare. Spunem necesarã deoarece e bine ca la rãstimpuri toatã furia socialã acumulatã vizavi de prestaţia aleşilor, a legislativului în special dar în general a ceea ce numim, cu fin dispreţ, clasã politicã, sã se reverse, sã rãbufneascã. În condiţiile de astãzi aceastã furie molcomã şi aproape generalizatã rãbufneşte pe facebook, mediul de aşa zisã socializare cel mai uzitat. Vom ajunge sã împãrţim istoria în era a.fb şi p. fb (ante şi post Facebook), e clar. Alegerile vin la fix, nici prea devreme, nici prea târziu. Vom avea timp sã ne revenim din reverii şi furie pânã la sãrbãtorile de iarnã. Cred cã niciunii dintre noi, alegãtorii de rând, nu-şi fac mari iluzii în ceea ce priveşte desfãşurarea şi mai ales rezultatul acestor alegeri ce sunt, de fapt, alegeri guvernamentale, odatã ce în siajul lor vom avea ca rezultat şi culminaţie un nou premier, un nou guvern, un nou program de vorbe. În lumina tumultuoaselor alegeri din S.U.A. abia încheiate, alegerile noastre par o joacã de copii, balcanicã, aproape anonimã. Acolo scandaluri. Aici vechile poveşti, vechile voci care se acuzã între ele reuşind sã creeze un obositor zgomot de fond fãrã… fond. Gestul lui Johannis de a se aşeza cu fundul pe unul dintre scaunele Mesei tãcerii, la Târgu Jiu, ni se pare şi explicabil dar şi emblematic: e vorba de imensa obosealã pe care o resimţim cu toţii, inclusiv marele taciturn de la Cotroceni, în faţa spectacolului politicii de pe la noi. Obosealã şi plictis, plus, sã recunoaştem, o lipsã acutã de încredere şi de speranţã. Jucãm jocul democratic, nu zicem nu, dar parcã ne-am sãturat de toatã dezamãgirea şi timpul pierdut. Jocul acesta democratic le-a priit unora, dar imensei majoritãţi a populaţiei nu prea. Cel mai bun exemplu, şi poate cel mai dureros pentru noi ca naţiune, îl constituie milioanele de compatrioţi plecaţi sã-şi gãseascã un rost afarã, în Occident. Pentru aceste milioane alegerile parlamentare nu prea conteazã, nu vedem de ce ar conta. Pentru milioanele de români rãmaşi în ţarã conteazã? Vom vedea când se vor închide urnele şi listele de vot. Dar teamã mi-i cã ştim de pe acum rãspunsul
