* Devine tot mai limpede, pe zi ce trece, cârdãşia oribilã, aş îndrãzni sã zic, între PNL, Klaus Iohannis şi guvernul „tehnocrat” condus de Dacien Julien Cioloşşş. Dacã pânã acum au pãstrat nişte amãrâte de aparenţe, acum nu mai au nicio reţinere în a şi-o afirma. Şi asta, fãrã nicio jenã. Vãd cã liberalii îşi însuşesc, extrem de entuziaşti, platforma în zece puncte (oare atâtea erau?!) a lui Julien Cioloşşş. Ridicarea la pãtrat a NIMICULUI în stare (oarecum) purã sã fie esenţa programului politic al liberalilor pentru actuala campanie electoralã? Pentru cã altceva ce sunt însãilãrile unui Cioloşşş în crizã de idei, de stil şi de imaginaţie decât o sarabandã de locuri comune dintre cele mai gãunoase, mai fãrã de substanţã cu putinţã? Personaj şters, deservit de un pronunţat instinct de oportunist, de arivist, de lupşor în piele de oaie, acest Cioloşşş, cu toate aparenţele sale de bãiat cumsecade, stãtãtor la cozi şi igienizator de ocazie al parcurilor de la periferia Bucureştilor, riscã sã devinã odios. Mai ales în ochii celor care continuã sã-i dea girul.
* La ora când mã pregãtesc sã trimit spre redacţie aceste rânduri, opinia publicã din România pare racordatã la un eveniment calificat ca fiind de importanţã naţionalã majorã. Despre ce credeţi cã este vorba? Despre definitivarea listelor de candidaţi pentru alegerile parlamentare ale PSD, pe care maestrul Livache Dragnea le ţine, deocamdatã, sub cheie, amânând, ca o veritabilã vedetã de show ieftin, semnarea şi publicarea lor. Crede dumnealui cã, în felul acesta, mai creşte scorul electoral al partidului, acum, pe ultima sutã? Surprizele despre care se vorbeşte în mass media nu vor da pe spate pe nimeni, oricât de sonore vor fi numele persoanelor în discuţie. Altminteri, PSD s-a obişnuit sã câştige alegeri pe seama prostiei, îngâmfãrii şi lipsei de realism a adversarilor. Adicã pe principiul minimei rezistenţe. Care, fireşte, nu va genera decât minime satisfacţii.
* Problema care, vorba aceea, arde în Severin, este asigurarea cãldurii în sezonul rece. Un sezon care, deja, şi-a fãcut cunoscute rigorile şi care, la fel ca şi anul trecut, a gãsit autoritãţile fãrã soluţie sigurã. Cu pantalonii-n vine, cum ar veni. Încã se vorbeşte despre licitaţii, despre contestaţii la licitaţii şi despre alte asemenea… mãrunţişuri, care nu fac decât sã influenţeze în rãu starea de spirit a populaţiei oraşului. Primarul municipiului, dl. Marius Screciu, poate singurul a cãrui bunã credinţã şi a cãrui implicare nu pot fi puse la îndoialã în toatã aceastã agitaţie politicianist-administrativã, declara deunãzi cã şcolile şi spitalele vor începe sã primeascã agent termic în maximum zece zile, iar în restul instituţiilor publice şi în apartamentele severinenilor cãldura ar putea ajunge în jurul datei de zece noiembrie. Nu punem la îndoialã cuvântul domniei-sale, dar ar trebui sã fie foarte precaut la gândul cã realitatea din teren s-ar putea sã-i facã o nedoritã figurã. Dintr-o eleganţã, dintr-o delicateţe pe care, pânã la un punct, le putem înţelege, domnia-sa nu a dorit sã arate ferm cu degetul cãtre unul dintre principalii vinovaţi pentru situaţia actualã – fostul aşa-zis edil-şef al Severinului, care i-a ameţit şi anesteziat definitiv pe iubiţii severineni, cu scenetele penibile şi cu minciunile gãunose privind rezolvarea promptã şi definitivã a problemei agentului termic în Severin. Nici pânã azi nu se cunosc iţele complicate ale legãturilor acestuia cu firma de apartament/garsonierã care a câştigat anul trecut licitaţia pentru construirea noii termocentrale. A trebuit sã treacã alegerile locale şi sã vinã toamna, pentru ca „iubiţii lui severineni” sã afle cã termenul de dare în folosinţã a respectivului obiectiv (februarie 2017) le-a fost ascuns cu bunã ştiinţã de cel care, nu-i aşa, „le-a fost pãstor” preţ de douã mandate. Rãmâne, repetãm, un mister de ce acest cetãţean nu este întrebat de vorbã în problema care ne „arde” pe toţi. Mai ales cã, într-o fanfaronadã de declaraţie de presã, s-a arãtat gata sã ajute cu… expertiza lui la rezolvarea problemei. Dar, cine ştie, probabil şi-o fi adus aminte cineva cã adevãrata lui pricepere este în materie de fracţii. Desigur, ordinare. Şi, în timpul liber sau la mica plictisealã, sã punã vreo contrã sau sã bage beţe-n roate.
* Unii, oamenii rãi, desigur, care „nu vor sã se facã nimic în oraşul ãsta”, sunt de pãrere cã omul – Irefutabilul, de! – ar fi renunţat sã mai candideze la parlamentare dintr-un foarte dezvoltat instinct de conservare, explicabil prin specificul uneia din fostele sale îndeletniciri. Dacã aşa stau lucrurile, atunci a avut un instinct bun. Salvator, aş zice. Vã daţi seama de ce campanie electoralã am fi avut parte? Şi câte… necunoscute s-ar fi devoalat (ca sã nu zicem de-a dreptul – rezolvat) în ceea ce-l priveşte? Aşa însã… În locul dumisale, va candida Gelu Vişan, omul Udrei şi al lui Bãsescu, personaj cu o biografie aparte, grea, aş zice, pe care craiovenii i-o cunosc destul de bine. Geluţu cicã s-a hotãrât sã candideze în Mehedinţi fiindcã a vãzut la tembelizor cum tremurã elevii în şcolile de aici. Ne-am dat dreakului! Dar dacã nu vine cu ţevile încãrcate de agent termic sub braţ, ca sã rezolve, fie şi temporar, problema termoficãrii Severinului, tot degeaba!…
