Ciudat sau nu, municipiul Orşova, parte a României, pare sã se scalde între douã forme de guvernãmânt ce doar aici se pot îmbina autentic: republicã şi monarhie. Mai exact, într-o urbe ale cãrei autoritãţi se comportã ca într-o republicã autonomã, primarul se crede un fel de „Regele Soare” care le spunea supuşilor „Statul sunt eu!” Dincolo de glumã, ceea ce se petrece acum în Orşova, întrece orice imaginaţie şi descrie o situaţie scãpatã total de sub controlul legalitãţii.
De peste douã decenii şi jumãtate, la Orşova nu se întâmplã nimic, nu se construieşte nimic, nu se mişcã nimic. Aleşii locali s-au dovedit mereu incapabili sã înţeleagã rostul misiunii pe care electoratul le-au încredinţat-o şi s-au complãcut în a juca o piesã de teatru absurd, o aceeaşi piesã anostã, cu care au reuşit sã adoarmã sau sã hipnotizeze populaţia. În afarã de provizoratul 1990 – 1992, peste bietul municipiu Orşova au trecut 6 legislaturi, cu primari şi consilieri aleşi democratic, dar la fel de incapabili, de parcã ar fi fost cu toţii fraţi de cruce. Din 1992 şi pânã în 2016, Orşova a avut 6 primari diferiţi, niciunul dintre aceştia nereuşind sã câştige un al doilea mandat. Un primar care dupã doar patru ani de mandat cade în derizoriu, este un primar ineficient, nepopular şi ajuns la statutul de mare dezamãgire.
Marius Stoica este cel de-al şaptelea primar de dupã Revoluţie şi nu dã nici un semn cã ar fi cel providenţial, cel salvator! Cei 6 primari care s-au perindat dezamãgitor pe la conducerea micului municipiu de la malul Golfului Cerna au asistat neputincioşi la distrugerea unui oraş minunat, cãruia nu i-au dat nimic, nu i-au facilitat progresul şi dezvoltarea, ci doar i-au girat scandaluri interminabile şi afaceri oneroase. Una dintre aceste afaceri se naşte în anul 2006, când primarul de la acea vreme, Constantin Negulescu, externalizeazã douã dintre cele mai importante servicii publice locale, salubrizarea şi serviciul de apã – canal, concesionându-le societãţii FLORICOLA. A fost momentul în care Orşova a devenit prizonierul unor interese private şi în care o mare parte din bugetul local începea sã se scurgã cãtre o firmã privatã care nu mişca un deget pentru modernizarea acestor servicii.
Acum, la 10 ani distanţã de la acel nefast moment, Orşova seamãnã cu un ţinut autonom ce pare a se guverna dupã legi proprii, cu o republicã separatistã. Legea este fãcutã aici nu de administraţia publicã localã sau de primar, ci de afacerişti care deţin controlul puterii locale şi care influenţeazã, într-un mod sau altul, decizia de la cel mai înalt nivel.
Când, la ceasul celei de-a şaptea legislaturi locale, o majoritate politicã a consilierilor locali a reziliat cele douã contracte de delegare a gestiunii serviciilor publice, la Orşova a început rãzboiul. Patronul firmei care gestiona aceste servicii refuzã cu îndãrãtnicie sã predea serviciile şi face presiuni asupra primarului. Primarul refuzã sã punã în aplicare hotãrârile Consiliului Local, motivând cã are „dubii asupra legalitãţii adoptãrii acestor HCL”, de parcã primarul ar fi cel care decide legalitatea unor acte normative locale. Mai mult, primarul someazã practic prefectul judeţului sã îi dea un rãspuns favorabil la adresa prin care cere verificarea legalitãţii HCL-urilor, deşi prefectul nu are atribuţii în domeniul stabilirii legalitãţii unor asemenea acte adoptate prin votul majoritãţii consilierilor în funcţie. Potrivit legii, prefectul are, cel mult, posibilitatea de a ataca actele normative emise de municipalitate, la instanţa de contencios administrativ a Tribunalului Mehedinţi, iar instanţa se pronunţã. Pânã la pronunţarea instanţei, însã, orice Hotãrâre a Consiliului Local produce efecte imediate, deoarece HCL nu sunt altceva decât legi aplicabile pe teritoriul administrativ din subordinea Consiliului Local.
Pentru a consfinţi definitiv caracterul de „republicã autonomã” al Orşovei, afaceristul din fruntea firmei care nu vrea în ruptul capului sã predea serviciile publice pierdute prin HCL, emite judecãţi de valoare legislative şi apreciazã cu de la sine putere ce trebuia şi cum trebuia sã voteze consilierii. În adresa nr. 475/27.09.2016, transmisã Consiliului Local al municipiului Orşova, FLORICOLA SA se prevaleazã de un articol din Legea 554/2004 actualizatã şi considerã adresa transmisã ca o procedurã prealabilã. În notificare, reprezentantul legal al societãţii contrazice Legea 215/2001, „Biblia administraţiei locale” din România, spunând cã HCL prin care i s-a reziliat contractul de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare a fost emisã „în condiţii de nelegalitate”. În sprijinul „savantei” sale analize, operatorul privat aduce argumente aflate în totalã contradicţie cu Legea 215/2001: „Şedinţa de CL nu s-a desfãşurat în condiţii de legalitate, deoarece nu exista cvorum de şedinţã, fiind prezenţi un numãr de 8 consilieri, din totalul de 17 membri ai Consiliului Local Orşova, motiv pentru care şedinţa nu a fost statutarã. Chiar dacã doi dintre membrii CL au fost revocaţi din funcţie, cele douã locuri, la momentul şedinţei, nu erau vacante, motiv pentru care nu exista cvorum, fiind nevoie de prezenţa a 9 consilieri din totalul de 17”.
Ca o parantezã, trebuie sã spunem cã în acest caz nu poate fi vorba de nicio „revocare”, aşa cum greşit scrie în notificarea transmisã CL Orşova. Celor 2 consilieri le-au încetat mandatele, deci ei nu mai existã, nu mai sunt consilieri în funcţie, nu mai au calitatea de aleşi locali. „Revocare” este un termen folosit mai mult atunci când cineva pleacã dintr-o funcţie în care a fost numit, este retras de cei ce l-au numit. Ori în cazul de faţã, nu alegãtorii au „revocat” mandatele celor douã doamne consilieri PSD, ci şi-au pierdut mandatele pe fondul încãlcãrii legii. Asta ca sã fim riguroşi!
Într-o ţarã democraticã, europeanã, guvernatã dupã legi, o asemenea analizã nu este şi nu trebuie sã fie fãcutã de o persoanã care nu are nicio legãturã cu administraţia publicã localã şi care nu are voie sã se erijeze în judecãtor sau legiuitor. Însã în „REPUBLICA ORŞOVA”, iatã cã se poate! Art. 40, alin. (1), din Legea 215/2001, spune clar cã „Şedinţele consiliului local se desfãşoarã legal în prezenţa majoritãţii consilierilor locali în funcţie”. Este de domeniul logicii simple, banale, faptul cã 8 consilieri din 15, înseamnã majoritate, potrivit legii. Nu scrie niciunde nimic legat de vacantarea sau ne vacantarea unor locuri şi nici de calculele fãcute de operatorul privat, calcule care îl avantajeazã, ce-i drept, doar pe el.
Dacã nu cumva „Republica Orşova” existã deja şi noi nu ştim, dacã nu cumva Orşova se guverneazã dupã legi separate de cealaltã Românie, atunci situaţia stã cam aşa, din punct de vedere legal: Dacã şedinţele Consiliului Local se desfãşoarã legal în prezenţa majoritãţii consilierilor locali în funcţie, pãi atunci 17 consilieri, cât este capacitatea maximã a CL Orşova minus 2 consilieri care şi-au pierdut mandatele, deci nu mai existã, egal 15 consilieri. Cel puţin aşa spune aritmetica de şcoala primarã! Majoritate înseamnã mai mult de jumãtate, nu? Dacã împãrţim 15 la 2, obţinem 7,5.
Deci 8 consilieri înseamnã, cu siguranţã, o majoritate din 15. Ca atare, legea este respectatã! Doar dacã, repet, nu se aplicã LEGEA FUNDAMENTALÃ A REPUBLICII AUTONOME ORŞOVA, CONDUSÃ DE REGELE PRIMAR CARE CREDE CÃ STATUL ESTE EL!
