Doar nu o fi o maicã Tereza care ţine Codul Penal în mânã?! Codruţa e şi ea om, e femeie. A fost la grãdiniţã, la şcoalã, liceu, la facultate. Are şi doctorat. A servit masa în oraş, a fost la chefuri şi s-a întâlnit cu diverse persoane. Nu este deloc purã şi nici nu ar avea cum. Nu se încadreazã la principiul „sã dea cu piatra cel fãrã de greşealã”. E greu sã gãseşti omul potrivit pentru a-l pune sã facã justiţie. Cã de dreptate nu se poate face o apreciere. Bãsescu este tatãl ei spiritual pe alocuri. Dar în toate legendele, fiul îşi depãşeşte tatãl sau chiar îi face de petrecanie. Este Bãsescu cel care a promovat-o în lumea mare a Justiţiei sau doar i-a fost servitã? Rãspunsul este tot la Bãsescu. În ce laboratoare o fi fost conceputã şi Codruţa, nimeni nu ştie. Nu pare în vitro, dupã povestea cu plagiatul. Pare o combinaţie de servicii interne şi externe, de fire ţesute în locuri în care nici mãcar cei mai abili şi informaţi politicieni nu au acces. Vã daţi seama cât de greu îi este unui poliţist sau vreunui procuror sã se ocupe de cazul „Kovesi”, indiferent de speţã?! Unii scriu Kodruţa Kovesi, dar numele e românesc şi clar Codruţa şi orice aluzie prea directã nu stã în picioare.
Problema este nu cine încearcã sã o compromitã pe Codruţa, ci dacã şefa poate fi compromisã. Aceasta este întrebarea. Cãci am vãzut cã în România pe funcţii publice apar oameni şantajabili sau manipulabili de cãtre alţii, din spatele lor. Dupã cum ne aducem aminte, Codruţa a fost avansatã în posturi cheie încã din fragedã pruncie; probabil pentru a avea cât mai puţine pete şi pentru a fi cât mai puţin şantajabilã. Acum cu manipulatul sã zicem cã stãm mai rãu. Cãci orice om într-o funcţie cheie şi cât mai înaltã are senzaţia sã deasupra sa nu mai e nimeni. Nici mãcar Dumnezeu. Uneori poate cã este…
Problema e cã în prezent nu se discutã mãcar cine ar fi putut sã o manipuleze pe Kovesi. Ar fi trebuit sã fie un om sau ceva foarte abil şi bine organizat. Sã zicem cã o sã aflãm acest lucru din dosarul Black Cube. Adicã oamenii cãutau informaţii fie pentru a putea manipula sau sã zicem pentru a şantaja. Cam în acelaşi loc se ajunge. Sau poate cã nici una nici alta, ci doar pentru a scoate elementul de pe scenã. Asta miroase a operaţiune. Scandalul a apãrut. Este public. Se vorbeşte din ce în ce mai mult despre el. Kovesi chiar apãrea pânã la un punct drept eroinã care este vânatã de tot Globul pentru cã nu se mai opreşte din lupta ei anticorupţie. Aureola de care a beneficiat Codruţa aproape cã mirosea a produs preparat pentru a face pasul cãtre politicã. Kovesi a negat mereu treaba asta şi chiar a precizat la un moment dat cã nu vrea şefia statului. Adicã Maica Tereza cu biciul dorea sã îşi continue cruciada. Dar se pare cã nu este atât de Maicã. A fãcut şi ea ce fac toţi elevii cãrora li se cer referate la şcoalã. Ar fi copiat. Adicã un lucru extrem de mãrunt, dar fapta şi chiar intenţia conteazã. Poate cã se va dovedi cã nu a furat. Problema este cã imaginea şefei din Justiţie a fost tãvãlitã serios şi are cucuveaua mov de tot. Spre grena.
Ce s-a dorit sã se facã e ceva de genul: domnule e şi ea mãruntã ca noi, a furat ca noi, a aspirat ca noi, a vrut putere ca noi. Nu vedeţi cã sângerezã şi ea ca noi? E drept ca ea sã ne judece şi sã ne trimitã în lumea celor de dupã gratii? Şi sã se vadã şi jocul dublu al PSD în acest caz. Social-democraţii joacã un fel de şah pe sârmã, pentru cã acum nici mãcar nu mai ştiu cine o sã îi trimitã dupã gratii pe şefii lor. Unii dintre şefii PSD stau cu valiza pregãtitã dupã uşã, pentru când va sosi duba. Codruţa e mozolitã rãu de noroi şi ar avea varianta în care dã bãtãlia finalã şi îi leagã pe toţi sau se retrage pe un post de expert la alţi taţi din Washington, acolo de unde iau luminã toţi licuricii mai mici de pe planetã. Îi poate oferi o camerã şi o plapumã domnul ambasador Maior, care i-a cãrat florile pânã la comisia de susţinere a tezei celebre.
Adicã nu au fost totuşi în stare sã gãseascã o fatã cãreia sã nu i se ofileascã florile aşa devreme? Codruţa a fost un vis frumos pentru lupta anticorupţie, spaima politicienilor, brandul de ţarã al României, un fel de frunzã de-a Elenei Udrea, dar mov. Cam asta a fost visul cuiva. O superfatã în Justiţie. Ştim cu toţii cã în lumea realã oamenii nu pot zbura. Nu existã supereroi. Vã daţi seama ce filme are în cap Codruţa, dacã ea şi-a inventat numele la email cucuveaua mov… Dacã e real. Fiecare cu batmanii lui.
Cine îi smulge capa supermagistratei? Problema este cã deja unii analişti au început cu fineţe sã arunce în scenã teoria cã existã viaţã şi dupã Kovesi în ceea ce priveşte luptã anticorupţie şi o sã aparã poate o fãtucã sau un flãcãu din noua generaţie care sã ţinã steagul sus şi care sã nu fi plagiat în viaţa lui. Cam greu de grezut cã vor identifica vreun element care sã nu se fie întinat de patima plagiatului. Vorbeam data trecutã de cine verificã Biblia de plagiat. Ei bine se zice cã de pe la Egipteni s-ar fi inspirat scribii şi alte culturi mult mai vechi. Cam în toate existã dorinţa de a avea un salvator, sã ne ia nouã din spate toatã munca. Aşa şi cu Kovesi. Poate cã misiunea ei s-a încheiat şi acum chiar cã trebuie sã începem şi noi sã nu mai dãm şi sã luãm şpagã, sã nu mai furãm sau sã traficãm. S-a gândit cineva la treaba asta? De ce se teme Kovesi de plecare? Doar n-o sã plece acasã cu dosarele fiecãruia? E şi asta o variantã. O garniturã de tren pentru doamna procuror, vã rugãm! Gata, monşer, se face! Sã vezi atunci putere, nenicule! Şi politicã!
