Klaus Iohannis a început sã intre şi el în rol şi sã îşi spunã replicile. Pare cã a început sã afle toate uşile de pe la şefii DNA, din SIE, din SRI şi din alte servicii mai mult sau mai puţin publice şi transparente. Iohannis a devenit şi el probabil rotiţã în sistemul construit de Traian Bãsescu şi ale cãrui baze au fost puse de Adrian Nãstase prin modificarea Constituţiei, dar nu a fost sã fie, ca şi la Ponta. România are calea deschisã cãtre un regim semiprezidenţial şi se vede cu ochiul liber faptul cã persoana care ajunge sã ocupe fotoliul de preşedinte la Cotroceni devine rotiţa care pune în mişcare sistemul şi la care duc toate firele din zona serviciilor şi a justiţiei. Bãsescu a reuşit sã uneascã douã dintre puterile statului, puterea executivã şi cea judecãtoreascã. Premierul fiind un biet instrument în mâna preşedintelui, iar justiţia şi poate şi serviciile fiind ascultãtoare şi ele, şeful statului începe sã fie cel care dicteazã pulsul vieţii publice şi al ţãrii. Şi-a dat seama şi Iohannis de puterea pe care o are. Nu de viaţã şi de moarte asupra supuşilor, ci de a schimba vieţi şi destine, de a decide asupra libertãţii, prin pornirea unor investigaţii sau prin punerea în practicã a unor scenarii, posibil concepute de servicii. Justiţia şi serviciile ştiu cine e şeful şi parcã în ultimii zece ani singurul la care au plecat capul este Preşedintele.
Problema cu preşedintele este dacã e sau nu şantajabil, în contextul în care justiţia şi mai ales serviciile ar avea propriile lor agende mai mult sau mai puţin publice şi transparente. Mai mult sau mai puţin în folosul cetãţeanului şi al binelui public. Dacã preşedintele este neşantajabil atunci el va conduce sistemul conceput de Traian Bãsescu, adicã un tãtuc în fruntea ţãrii care are la dispoziţie justiţia şi serviciile. Dacã preşedintele este şantajabil şi nu este mânã forte atunci şeful statului, ca instituţie, devine instrumentul serviciilor, mai degrabã, decât sã le foloseascã. Iar în acest context toate direcţiile ţãrii şi ale politicii sunt decise de o mânã de noi securişti care concep cum cred şi vor ei viitorul ţãrii. Dacã ar fi în virtutea binelui public atunci nu ar fi nicio problemã, dar dacã se va merge pe direcţia de pânã acum, adicã pe reţeta îmbogãţirii personale şi a înstrãinãrii resurselor, atunci România are o mare problemã în ceea ce priveşte viitorul. De altfel, ţara noastrã nu prea mai are mult pânã sã îşi piardã libertatea, mai ales din perspectivã economicã. Oricum, nu prea contãm sau dictãm nici mãcar în politica regionalã. Oricum cine conteazã sunt statele puternice din punct de vedere economic şi care au politicieni destoinici. Nu conteazã mãrimea unui stat, ci puterea pe care o are.
România nu este nici bogatã, nici sãracã, nici dezvoltatã, nici subdezvoltatã, nici sãnãtoasã, nici bolnavã. România este printre ele. Avem opulenţã şi sãrãcie de tip african. Nu avem o majoritate care sã trãiascã bine. Avem o majoritate care se zbate la limitã, avem şi câteva milioane de sãraci şi o clasã redusã a bogaţilor din carton şi câţiva pe bune. Resursele României nu mai sunt ale României şi este greu de crezut cã îţi poţi decide viitorul, dacã nu mai eşti stãpân pe resursele tale. Singurul domeniul pe care România îl mai deţine este cel energetic. Aproape toate companiile strategice care asigurã independenţa energeticã a României sunt încã în proprietatea statului, a Ministerului Energiei. Este vorba de termocentralele pe cãrbune, hidrocentralele şi domeniul nuclear. Este singurul domeniu pe care România nu trebuie sã îl piardã pentru a fi stãpânã pe sine şi pentru a mai putea conta la nivel regional şi la nivel european. Sigur cã ar trebui sã doreascã acest lucru şi rotiţele din sistemul construit de Traian Bãsescu, din dorinţa sa excesivã de putere şi de a controla destinele supuşilor.
Sigur cã dacã vrei sã schimbi un sistem trebuie sã intri mai întâi în sistem pe post de rotiţã şi apoi sã te apuci sã reformezi, în folosul cetãţenilor. Problema este cã ori nu îţi vei putea depãşi condiţia de rotiţã şi va trebui sã te învârţi aşa cum dicteazã întregul mecanism ori sistemul te va arunca în afarã şi va cãuta o altã rotiţã care sã îşi joace rolul ei de rotiţã, fãrã sã se întrebe cui foloseşte?
