Votul parlamentarilor în cazul fostului ministru de interne, Gabriel Oprea, nu a adus ceva nou şi neaşteptat: aceiaşi, previzibilã dealtfel, solidarizare a majoritãţii aleşilor nu neapãrat în jurul unei figuri politice antipatice, cât mai ales împotriva unei instituţii, DNA, pe care mulţi dintre aceşti aleşi au toate motivele sã o deteste.
Rãzboiul DNA-politicieni continuã, sub toate aparenţele democratice, sub toate procedurile legislative, dar fãrã scrupule.
Dupã ce Senatul a refuzat cererea DNA ca Gabriel Oprea sã fie urmãrit penal pentru ucidere din culpã (în dosarul morţii poliţistului Bogdan Giginã), pe Facebook a şi fost programat, rapid, un eveniment de protest. Citãm şi noi, postarea îndemnãtoare la ieşitul în stradã: „Parlamentul a depãşit orice limitã de bun simţ. Dupã ce cã de-a lungul timpului au apãrat atâţia oameni de a fi urmãriţi penal pentru toate infracţiunile de corupţie posibile, au ajuns acum sã îl apere pe un om de a fi urmãrit penal pentru UCIDERE DIN CULPÃ!!!!!!!!! Cum este posibil aşa ceva? Oamenii aceia îşi bat joc de noi. Nu mai au nicio limitã, au ajuns sã apere de justiţie chiar şi un om acuzat de UCIDERE. Voi înţelegeţi? Nu a dat şpagã, nu a furat, din cauza lui A MURIT O PERSOANÃ!!!!!!! Haideţi joi la 18:00 la Palatul Parlamentului sã protestãm! Aşa ceva este intolerabil! Acest parlament practic ne spune cã atât timp cât eşti parlamentar nu rãspunzi în faţa justiţiei! Ne sfideazã pe faţã!”
Dincolo de micile dar pardonabilele defectuozitãţi ale exprimãrii (facebookul permite iar indignarea scuzã şi trece în plan secundar aceste aspecte) protestul acesta, a cãrui amploare nu o putem bãnui – şi nici nu conteazã, de fapt – readuce tema, în plan simbolic, a antipatiei ce foarte mulţi o nutresc vizavi de parlamentari. Şi cum apare o figurã atât de controversatã şi rigidã precum a lui Oprea, parcã şi mai abitir creşte. Ne sfideazã pe faţã! nu e un sentiment aproape general apãrut de ieri de azi, ci de ani şi ani buni. E o întreagã bãtãlie, surdã, între parlamentari şi restul societãţii. Aproape imediat dupã vot, dupã o scurtã perioadã de iluzionare şi speranţã, se aşterne decepţia, dezgustul. Iar când mai apare câte un caz de corupţie sau de sfidare a legii, lucrurile deja devin fãrã întoarcere pe panta revoltei.
Cazul Oprea nu e un caz, ci o atitudine mentalã, de reciprocã ostilitate, o reacţie de castã ce-şi apãrã cu dinţii statutul, chiar dacã acesta e vremelnic.
Desigur cã şi societatea civicã mai are ceva pânã îşi va atinge maturitatea şi îşi va raţionaliza aşa cum trebuie rumorile, frustrãrile, dar clasa politicã, din pãcate, se aflã încã la nivelul mentalitãţilor feudale, deşi blazoanele ei sunt de multã vreme ferfeniţã.
