* Reîncepe maratonul anului de învãţãmânt. Recunosc cã aceastã formulare este, în bunã mãsurã, inexactã. De ce? Fiindcã din ce în ce mai puţini dintre actanţii sistemului mai au astãzi posibilitatea sã se bucure de vacanţã, în integralitatea ei. Cu mulţimea asta de examene, testãri naţionale, simulãri, nemaivorbind de olimpiade şi de numeroase alte concursuri şi întreceri, învãţãmântul românesc a devenit un domeniu în care, practic, se lucreazã la foc continuu. În abia încheiata vacanţã de varã nu au lipsit nici evenimente din categoria celor care trezesc din amorţealã frustrãri şi orgolii varii (schimbãri/ demiteri de directori şi/ sau inspectori etc.). Despre aceste evenimente nimeni nu a binevoit sã ofere vreo explicaţie opiniei publice. Care este chiar interesatã de semnificaţia unor astfel de evenimente. Dar dacã învãţãmântul a devenit un domeniu închis, suficient sieşi – atunci, bine! Mãcar de-ar merge toate ca pe roate în anul şcolar care începe azi! Un an şcolar pe care noi îl dorim fructos pe toate planurile şi pentru toţi cei implicaţi direct sau indirect în procesul didactic – elevi, profesori şi pãrinţi.Tuturor, cele mai alese gânduri şi cele mai sincere urãri de succes!
* Fostul premier, Victor Viorel Ponta a fost pus sub control judiciar pentru 60 de zile, adicã de acum şi pânã la declanşarea campaniei electorale pentru alegerile din 11 decembrie. Motivul? Ar fi luat douã sute de mii de euro de la prietenul Sebastian Ghiţã pentru a organiza, în 2011, participarea fostului premier britanic Tony Blair la un simpozion în România, simpozion şi participare care i-ar fi adus lui Victor Viorel niscaiva beneficii electorale. Posibil ca, în situaţia descrisã, sã se fi petrecut nişte nereguli, chiar cu iz penal. Dar Ponta, întrebãm noi, a fost singurul lider politic român care a apelat la sprijinul unor lideri politici strãini prestigioşi, în scop de câştig de imagine, mai ales în preajma unor alegeri importante? Evident, nu. Aşa, ar putea fi atraşi în mocirla mentalitãţilor de mahala justiţiarã dâmboviţeanã şi Bill Clinton, şi George W. Bush, şi regretatul Francois Mitterrand, şi frau Merkel, şi Mihail Gorbaciov şi câţi alţii. Nu cumva aceastã DNA ţine sã se facã de râsul lumii democratice şi sã devinã dintr-un simbol al, nu-i aşa, luptei împotriva corupţiei, în subiect de bancuri mai mult sau mai puţin reuşite? Şi asta chiar pe banii noştri, mulţi, chiar foarte mulţi? Pentru cine vrea sã se convingã de valabilitatea bãnuielilor noastre, recomandãm lectura comunicatului DNA ce a însoţit punerea sub control judiciar, pentru 60 de zile, a lui Victor Ponta. Se va lãmuri repede. Cum sã-i interzici tu, DNA, unui om, pe care-l acuzi de tot felul de grozãvii, sã se apere, în public, de aceste acuzaţii? Adicã tu mã faci hoţ în gura mare, iar eu nu am voie sã îngâim, fie şi ca un ţânc speriat, „nu sunt, nene, hoţ”? Dar aceastã DNA este mai presus şi de Constituţia Statului Român? Ne întoarcem la vremurile când refrenul public care le susura cel mai des în urechi românilor era „cine limbã lungã are/ cinci ani va sãpa la sare”? Hai, nu zãu, chiar aşa?
* Ponta a contestat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie interdicţiile dictate de DNA. Instanţa supremã a anulat, logic, aberantele interdicţii, pãstrând mãsura controlului judiciar. Acest nou episod, dupã opinia noastrã, impune un sever şi urgent proces de reformare a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de sus pânã jos, pânã nu este prea târziu şi aceastã (necesarã) instituţie a „statului de drept” nu se va autocompromite definitiv. Şi apoi, totul are o limitã. Chiar şi cu balanţa fãcutã ferfeniţã şi atârnând jalnic într-o singurã parte. Chiar şi aşa, repet, totul are o limitã. Ponta e vânat cu înverşunare pentru orice fleac, iar în vremea asta exponenţii bãsismului mafiotard îşi prãjesc rotunjimile indecente, inestetice, imposibil de suportat chiar şi de o privire exersatã, care a vãzut multe. Pe de altã parte, despre plagiatul (dovedit) din teza de doctorat a madamei Kovesi nu vrea sã vorbeascã nimeni, în timp ce, despre aceeaşi situaţie la Victor Ponta, s-a creat un folclor incredibil, sub aspectul dimensiunilor şi conotaţiilor extraprofesionale. Ei bine, pânã şi direcţionarea partizanã a actului de justiţie are limitele ei! Aceste limite, din punctul nostru de vedere, au fost de mult depãşite. Or, acest lucru nu mai poate fi tolerat. Fiindcã tot ceea ce li se întâmplã astãzi unora dintre compatrioţii noştri ni se poate întâmpla mâine oricãruia dintre noi. Şi , într-o atare nedoritã situaţie, probabil cã am vrea sã simţim, în jurul nostru,o atitudine de solidaritate.
* Acest tratament diferenţiat, din pãcate, şi-a arãtat efectele şi asupra mediului de afaceri. În sensul cã, spre exemplu, multinaţionalele sunt protejate de acţiunea „braţului lung al legii”, în timp ce capitalul românesc, sub pretextul adesea foarte subţire al campaniei anticorupţie, a fost quasi exterminat. Tehnocraţii lui peşte vor avea ce raporta când se vor întoarce la Bruxelles din… concediile fãrã platã petrecute în ultimul an la Palatul Victoria din Bucureşti…
