Babele de pe la ţarã cu siguranţã cã nu au aflat toate numele premierului României. Cine este buricul ţãrii, adicã. La cât de mulţi au fost în ultimii ani aproape cã nu cred cã existã cineva sã îşi aminteascã de toţi. Sunt bine ţinuţi minte cei care au luat şi cei care au dat. Ei conduc în topul notorietãţii. Sigur cã dacã luãm doar babele în calcul sau moşii care încã mai fac politicã pe la bufetul din sat. Dar cred cã se face din ce în ce mai puţinã politicã pe la crâşmele din sat şi mã refer la politica de nivel macro. Lumea a devenit din ce în ce mai mult interesatã de ce se petrece la nivel local şi a dat-o mai degrabã pe cancan, decât pe treburile ţãrii şi cine e în capul trebii. Oamenii deja s-au obişnuit cã cu greu se schimbã lucrurile de sus în jos şi cu siguranţã cã reţeta este invers şi fiecare nu face aproape nimic pânã nu îşi ia soarta în propriile mâini.
Asta e viaţa, cum se spune. Cei care au plecat s-au dus şi ei dupã norocul lor. Unii mai şi mor, cãutându-şi calea prin alte ţãri. Vezi cazul românilor decedaţi în urma cutremurului din Italia. Alţii trãiesc, alţii mor. Sunt 1,3 milioane de români în Italia. Poate cã e a treia ţarã, dupã Republica Moldova, unde trãiesc cei mai mulţi români. Sau poate cã în Republica Moldova trãiesc doar moldoveni, cum încearcã ambasadorul SUA de acolo sã ne transmitã. Poate cã moromeţii locali din diferite sate şi oraşe s-au sãturat sã le tot dicteze alţii politica externã a ţãrii în care îşi achitã impozitele. Şi de la politica externã şi politica internã. Americanul respectiv sau agent ce este spune cã trebuie sã se renunţe la ideea de unire între cele douã ţãri. Pânã la urmã America nu este chiar aşa de proastã sã calce ursul pe coadã, având în vedere cã are rachete şi trupe în România. Adicã e un fel de posesiune americanã. Şi dacã o posesiune americanã se uneşte cu una sovieticã sau ruseascã, uite aşa se naşte un pui de ciocnire a civilizaţiilor.
Cine va fi pânã la urmã noul premier dupã alegerile din toamnã? Sigur cã românul ştie cã oricine ar fi, frigiderul nu se umple peste noapte cu alimente şi bãuturã şi nu se umplu buzunarele cu bani şi oraşele cu locuri de muncã. România este destul de dãrâmatã şi de neorganizatã pentru a putea resimţi peste noapte mândria de român şi de a ne recãpãta ţara dacilor înapoi. Sau a daciilor. E nevoie de milioane de naţionalizãri, cam în toate domeniile de activitate. Prima datã ar trebui naţionalizate toate doctoratele din România şi fãcutã curãţenie în toate universitãţile. Cel mai probabil 10% maximum 20% din doctorate sunt necopiate, iar de restul se pot încãlzi câteva familii sãrace în aceastã iarnã care stã sã batã la uşã. Apoi trebuie sã ne luãm resursele înapoi, petrolul, pãdurile şi pãmânturile. Trebuie sã scoatem mall-urile din temelii şi supermarketurile şi alte cele, care au adus România pe calea globalizãrii şi a distrugerii micului comerciant şi a economiei locale. Sigur cã cine sã fie conducãtorul luminat care sã se lupte cu globalizarea şi cu interesele marilor puteri de a cuceri economic toate statele lumii şi sã îşi planteze mall-urile peste tot. Când vom vedea primele mall-uri în statele sãrace ale Africii, atunci globalizarea se va fi încheiat şi vom trece poate la o altã epocã. Viitorul nu se întrezãreşte deloc acum. Nu ştim nici dacã va fi rãu sau bun sau nici dacã va mai fi.
Românul poate cã şi-a luat şi el adio la da tipul de conducãtor providenţial, care le face pe toate, de şef care vine şi le face pe toate şi duce ţara pe cele mai înalte culmi ale dezvoltãrii şi ale împlinirii. Sigur cã râdem, glumim, ne gândim la epoci de aur şi la alte glume, dar din rãu în mai rãu, poate cã trecutul va pãrea un film frumos faţã de ce ne aşteaptã. Alţii spun cã trebuie sã ne deşteptãm, alţii cã ne-am deşteptat şi cã trebuie sã ne gândim sã schimbãm imnul ţãrii, în unul care sã ne facã mai mândri de moştenirea noastrã dacicã şi de faptul cã suntem, spun unii, izvorul tuturor civilizaţiilor de pe terra. Adicã mentalitate de popor mic ce se crede buricul pãmântului, dar nu e în stare sã şi-l gãseascã pe cel propriu. Vom avea pânã la urmã conducãtorii pe care îi meritãm, cãci pânã acum i-am avut. Vine unul care sã nu se mai creadã tot timpul buricul ţãrii?
