USL – guvernare pe muchie de cuţit

Nimeni nu iese în câştig dacã avem o blândã dictaturã USL

   În cap de coloanã cu jurnaliştii-justiţiari de la Antena 3, cu analiştii şi invitaţii televiziunii  voiculesciene,  mulţi deja au început sã cânte, cu vizibilã satisfacţie partizanã, prohodul PDL, cândva mare şi tare, acum mic, necãjit şi nervos ca un pisoiaş ud şi trist. Adevãrul e cã PDL de azi seamãnã din ce în ce mai mult cu PNŢCD de ieri – partid la al cãrui faliment politic    au contribuit şi PD şi Traian Bãsescu, pe atunci ministru – pãscându-l perspectiva deloc veselã de a ocupa pe scena politicã autohtonã, din toamnã, un loc ingrate de majoretã.

Dupã eşecul lamentabil de la alegerile locale, alegerile parlamentare din toamnã nu sunã deloc bine pentru PDL. Pentru delfinii şi amantele propãşite de Elena Udrea cerul politic se acoperã de nori grei, rãu prevestitori.  Dupã o deja notorie şedinţã de partid în care vajnicii pedelişti au sãrit unii la jugularele altora, marii oameni politici din PDL au pãrut doar o haitã de lupi gata sã se sfâşie între ei, fãrã scrupule,  lipsitã de onoare, lipsitã total de vechea camaradenie de altãdatã. “Boc, trebuie sã-ţi dai demisia, ţi-am mai zis-o!”  a şarjat Mihai Stãnişoarã, uluitor, toatã lumea ştiind cã a fost ministru în guvernul lui Boc şi cã pânã mai ieri îi lãuda prestaţia de premier. Tot  mai ieri  democrat-liberalii se aplaudau, se îmbrãţişau la scenã deschisã, dormeau cu poza Elenei Udrea sub pernã, erau urmaşii lui Traian, tutorii grijulii pentru juna şi ravisanta EBA, boci şi ungureni strânşi uniţi în jurul farului de la Cotroceni. Acum însã sunt gata sã-şi rupã picioarele unii altora. Trist epilog pentru un partid de la care aşteptam cu toţii atât de mult.  Şi care epilog – nu-i aşa? – parcã ne aminteşte de felul în care s-au defenestrat politic ţãrãniştii. Şansa PDL e într-adevãr o Convenţie responsabilã şi realistã, una constructivã nu cu iz de vendetã. Dacã vor transforma Convenţia de la sfârşitul acestei luni într-un tribunal al poporului, într-un lung şir de exerciţii nervoase de aruncat pisica vinovãţiei pentru eşec din poala Elenei  Udrea în poala lui Boc şi invers, nu vor reuşi decât sã-şi pecetluiascã finalul politic. Pânã la urmã, cã ne place sau nu de PDL, ar fi o uriaşã pierde democraticã sã disparã din arealul politic.

Enervant sau nu pentru unii, PDL e un vector politic de echilibru, mai ales într-o configuraţie de opoziţie ncesarã. Nimeni nu iese în câştig dacã avem o blândã dictaturã USL necenzuratã de nimeni şi nimic, autosuficientã şi atot-acaparatoare. Un PDL refrişat, critic, credibil, e necesar în tot acest joc democratic şi orice om lucid nu-şi poate dori decât o revenire cu picioarele pe pãmânt a acestui partid     politic, şi nu o extincţie politicã definitivã.

PDL şi-a conturat prost         strategia     la alegerile locale

   În plan judeţean PDL trebuie sã strângã din dinţi şi sã accepte o reîntoarcere în opoziţie, dupã ce se obişnuise la putere, cu degetele în borcanul cu miere. Au câştigat primãrii de comune – dar instabilitatea primarilor e notorie pe timpul unei guvernãri adverse, ideea fiind sã aibe acces la resurse pentru comunitãţile lor, şi nu sã facã opoziţie de dragul opoziţiei. Au câştigat şi ceva consilieri judeţeni, dar insuficienţi pentru a-şi pãstra posturi de conducere la nivelul Consiliului judeţean.  Nu mai au nici prefect, nici subprefect, nici pârghii în instituţiile deconcentrate.

Perspectiva alegerilor parlamentare din toamnã  nu le e deloc surâzãtoare şi e foarte improbabil sã mai prindã o poziţie de parlamentar, dupã ce acum patru ani, pe valul probãsescian, au obţinut trei fotolii de parlamentari.

Sã-i luãm pe rând: Doiniţa Chircu, unul dintre vârfurile de lance ale PDL Mehedinţi, nu a confirmat la Orşova. Un eşec dealtfel previzibil. Doiniţa Chircu nu a dovedit nimic în aceste alegeri. A fost o greşealã sã accepte o candidaturã la Orşova, şi o greşealã sã fie desemnatã sã candideze acolo. Doiniţa Chircu e doar un produs politic  marca Bãsescu, intratã pe val la vârful politicii locale, ca şi deputatul Cornel Ghiţã.  Fostul prefect Ion Mâţu a rãmas, fatalmente, pe dinafara jocurilor politice, deşi a avut ani buni de implicare şi a fãcut o impresie bunã pânã la un moment dat. La fel şi Marius Bãlu sau Andi Nodiţ, rãmaşi fãrã funcţii, simpli consilieri judeţeni. PDL şi-a conturat prost strategia pentru alegerile locale, şi rezultatele se vãd.

Mai mult relaţia cu actualul primar al Severinului Constantin Gherghe e tensionatã şi neclarã, lucrurile ieşindu-le de sub control democrat-liberalilor. A fost o discuţie aprinsã pe tema neimplicãrii lui Constantin Gherghe în campanie alãturi de colegii din PDL, pe tema diferenţei de voturi luate de MNMH, în Severin, de Mihai Stãnişoarã şi Constantin Gherghe fiecare în parte. Sigur, Constantin Gherghe a luat mai multe. Le-ar fi luat şi dacã ar fi candidat singur, independent. Gherghe a tras lista MNMH cât a putut trage, dar nu pânã la nivelul lui. Cum ar fi putut face acest lucru?

Mihai Stãnişoarã, fãrã sprijinul de imagine al lui Constantin Gherghe nu ar fi luat nici jumãtate din voturi, în Severin. Au creat imaginea unui tandem, a unei echipe (Mihai şi Costel – vã amintiţi?), pe afişaje stradale mari, pe pliante, la tv. Dar cu toate acestea o diferenţã de voturi a existat. Un blat evident al lui Constantin Gherghe cu USL nu a existat, doar zvonuri. Dimpotrivã, Gherghe a lãsat impresia cã a rãmas alãturi de MNMH pânã la final, încercând totodatã sã se fereascã de presiuni şi dintr-o parte şi din cealaltã. A intrat la mijloc şi atunci a preferat un fel de absenţã diplomaticã, de noncombat. Şi USL şi MNMH aşteptau de la Gherghe sã se decidã în ce poartã marcheazã un gol decisiv. Pãrerea noastrã e cã la pauzã nu a mai revenit pe teren, pur şi simplu. Şi pânã la urmã severinenii au decis ce au decis. Gherghe oricum ieşea sigur. Putea sã plece la munte sau la mare şi tot era votat. Gherghe a tractat cât a putut MNMH la Severin, chiar dacã nu s-a dat peste cap pentru asta, zic unii.

Dar a tractat serios, a dat semnal clar de parteneriat cu Stãnişoarã and MNMH pe toatã durata campaniei. E uluitor cã unii afirmã contrariul.

Stãnişoarã nu a reuşit, pe voturile pentru şefia Consiliului juddeţean, sã obţinã cât Gherghe. Nici nu credem cã era posibil, mai ales în condiţiile în care candidaţii USL s-au mişcat foarte bine, contrabalansând semnificativ la Severin forţa de influenţã a lui Gherghe pentru MNMH.

Mã rog, acum cam toate discuţiile retrospective sunt destul de inutile. Ce conteazã de acum  e doar noua configuraţie politicã, cu USL la timonã şi PDL în opoziţie. Dupã cum observaţi nu mai zicem nimic de MNMH. MNMH nu se mai eczistã şi nu o vedem ca formulã viabilã pentru alegerile din toamnã. Alãturi de PDL au ieşit şifonaţi din locale şi cei de la UNPR, cã de ecologişti şi ţãrãnişti nu mai vorbim. Aşa cã scriem the end în dreptul MNMH, cel puţin momentan.

Eugen Nicolicea, rãul cel mai mic din politica mehedinţeanã

   Apropo de UNPR, am notat afirmaţia durã a copreşedintelui USL, Adrian Duicu, potrivit cãreia Eugen Nicolicea ar fi rãul cel mai mic din politica mehedinţeanã, comparativ cu Mihai Stãnişoarã. Rãzboiul dintre cei doi a depãşit deja cotele acceptabile ale politicului devenind evident personal. Ne aminteşte, cã tot vorbeam de Eugen Nicolicea, de un rãzboi similar pe care-l ducea E.N. cu M.S., cu ani în urmã, rãzboi lipsit de menajamente dar plin de formule tari, pamfletare. În mod ciudat E.N. s-a trezit de aceiaşi parte a baricadei cu M.S. În politicã toate rãsturnãrile sunt  posibile.

Dincolo de toate aceste accente dure un lucru rãmâne cert: din regulile acestui rãzboi ingrat ar trebui ieşit, nimeni nu câştigã ceva din permanentizarea acestui conflict, nici Adrian Duicu, nici Mihai Stãnişoarã. Unul a câştigat, celãlalt a pierdut, şi anumite reguli ale cavalerismului ar trebui sã funcţioneze. Climatul politic e şi aşa prea înveninat. Problemele reale ale oamenilor sunt altele. Adrian Duicu are de gestionat soarta unui judeţ plin de probleme şi ar fi salutar dacã ar ieşi din logica combativã de campanie electoralã, dând un semnal de responsabilizare, intrând în dialog nu cu Mihai Stãnişoarã ci cu comunitãţile locale, cu mediile de afaceri, cu cetãţenii şi administraţiile  locale.

Guvernarea USL e departe de a fi o soluţie bãtutã în cuie. Abia alegerile din toamnã o vor consfinţi sau nu.  Judeţul Mehedinţi are nevoie de o atitudine raţionalã şi echilibratã, aşa cum avem nevoie de un aer respirabil politic, de o pauzã de respiraţie dupã încrâncenarea acestor alegeri. Nu se poate construi nimic într-un climat de nervozitate, de încrâncenare.

E clar cã guvernarea PDL a fost un eşec. Au guvernat arogant, prost, partizan, incoerent, cu “personaje literare’’ obscure, cu delfini şi amante puse pe funcţii. ªi mai ales au guvernat dur pentru popor în numele unei austeritãţi pe care nu au aplicat-o la ei acasã. Oamenii aşteaptã de la USL tocmai semnele detensionãrii şi reconstrucţiei. Semnele credibilitãţii, bunului simţ, competenţei şi interesului real faţã de grijile oamenilor. Harta politicã a României de azi aratã roşie tocmai pentru cã oamenii şi-au pus speranţe într-o schimbare de atitudine, într-un prezent mai bun pentru ei. Oamenii nu vor ierta nicio pãcãlealã, niciun rabat de la aceste idei.  USL va guverna pe muchie de cuţit. Iar cuţitul e la cetãţeni.