Efectul secund al hrãpoşeniei electorale
1. Democraţia, şi siluitã, şi cu banii luaţi!
Cine sã mai creadã în corectitudinea alegerilor din România? Turnirul electoral din 10 iunie a demonstrat, cu vârf şi îndesat, faptul cã ele au fost atât de fraudate încât, dacã ele s-ar reface, nu ar coincide, ca rezultat, deloc cu cele care s-au derulat atunci! De ce? Pentru cã nu ar mai fi aceiaşi bani de investit în mitã! Oamenii, alegãtorul român, ca simbol, s-a obişnuit cu cea mai deşãnţatã metodã de a frauda alegerile, anume mita! Orice sã primeşti, numai sã primeşti ceva: bani, fãinã, mici şi bere, cântare, biciclete, laptop-uri, orice! De unde aceastã disponibilitate care transgreseazã orice idee de democraţie, de “putere a poporului” exercitatã corect? Din sãrãcie, desigur, şi din cei peste 40 de ani de comunism, când alegerea mai marilor din “fruntea partidului şi poporului” era tot un fel de mascaradã, de operetã ieftinã, în care toţi ştiau cã nu e aşa, dar se prefãceau cã este aşa! Totul era fals, dar se accepta falsul ca un mare adevãr doar pentru a se salva… Ce sã se salveze? Viaţa? Serviciul? Familia? Locul de muncã? Ce, anume? Iatã cã acea posturã de mincinoşi cu zâmbetul pe buze şi cu frica în sân, devenitã practicã socialã şi politicã, s-a transformat încet, dar sigur, în mod de viaţã total, perpetuat la nivel de inconştient colectiv şi dupã ceea ce am acceptat drept cãderea comunismului, în Decembrie 1989! Boala prefãcutului de-a democraţia s-a transmis, subversiv, şi s-a stabilizat ca manierã de mecanism social, mental, de la generaţia acelor ani la cea de astãzi! Aşa am ajuns, noi cei de acum, sã facem chiar recomandãri de tipul i-ai, banii, i-ai, ce-ţi dã ca sã-l votezi, dar voteazã cum vrei tu! O anomalie, în sine, cu chip de joc democratic, e adevãrat, dar anomalie, în fond, care certificã rãdãcinile adânci pe care le are în mentalitatea noastrã de alegãtori minciuna, prefãcãtoria, disponibilitatea pentru trãdare. Vârful acestei perfidii, acestei perversitãţi este, însã, faptul cã ea a predispus la neimplicare în exerciţiul votului! Jumãtate din masa electorilor, duminicã, 10 iunie, nu a ieşit la vot! Aici este marea loviturã a comunismului: lehamitea ce a cuprins jumãtate din electori, iar cealaltã jumãtate, care a ieşit, a fost cumpãratã cu pomanã electoralã, sau mitã, sau “atenţii”! Desigur, au fost şi oameni care au votat dincolo de aceste influenţe! Marea masã, însã, a alegãtorilor ieşiţi la vot, a fost cea ordonatã, a membrilor de partid, membri disciplinaţi, care au votat conform convingerii… partizane. Aceştia au fost “ajutaţi”, numeric, de cei “cumpãraţi”, de voturile cumpãrate, astfel ca sã se câştige! Surpriza cea mare a fost pentru cei “cumpãraţi” sã afle cã, în grupurile de consilieri, de exemplu, se aflã persoane pe care nu şi le-ar fi dorit, ele votând doar pentru simpatia lor, un candidat de primar, spre exemplu! Astfel, respectivii electori – “cumpãraţi” sau atât de… orbiţi de prestigiul vreunuia sau altuia dintre candidaţii la primãrie – au descoperit, cu stupoare, cã, dupã numãrarea voturilor, au intrat în consiliile locale persoane care… Eh, stupoarea a rãmas stupoare, democraţia, chiar siluitã, funcţioneazã implacabil, iar ei, alegãtorii, rãmân cu buzele umflate, şi cu cei votaţi, în orb, am zice, în structurile puterii locale!
Mai exact, Constantin Gherghe a fost votat masiv atât de cei care erau înregimentaţi politic, dar şi de admiratorii asfaltãrilor acestuia, a pomişorilor plantaţi în locul copacilor deja crescuţi, a trotuarelor care acum duc apa pluvialã în beciurile caselor sau subsolurile blocurilor, a anvelopãrilor de mântuialã, care, dupã nici un an de la recepţia lucrãrilor, exfoliazã pe ici, pe colo, a gurilor de canalizare astupate de asfaltatori, a locurilor de parcare care devin bãlţi prin acumulare, dupã ploi, a platformelor industriale tip Celrom, redate “oamenilor muncii” dupã lungi tratative, dar direcţionate, manipulatoriu, tot în beneficiul dezvoltatorilor imobiliari, sau de cãtre cei extaziaţi de curãţenia oraşului încredinţatã unei firme care face preţul de monopol etc. etc.
Constantin Gherghe, cel care a cochetat în partea a doua a campaniei când cu USL, când cu PDL, transformat în MNMH, lãsând loc de întors cãtre fiecare dintre aceste formaţiuni aflate în cursã, a reuşit, astfel, sã înşele vigilenţa electorilor mai slabi de înger… democratic, şi s-o consolideze pe cea a “severinenilor mei”, adicã ai dumnealui, severineni care au uitat de trãdarea lui din 2008, când a sãrit din barca PSD în cea a PDL, doar ca sã iese primar, şi care severineni uitarã şi de incompatibilitatea ANI, aşa cã îl votarã la refuz, ca înecaţii, cum se spune total neacademic!
2. Stãnişoarã iese la atac!
Bãiat deştept, Constantin Gherghe, jucând practic la douã capete, îşi strânse voturi pentru un al doilea mandat! Numai cã, nici gruparea Stãnişoarã nu stãtu cu mâinile în sân, ieşi la atac, mai ceva ca la Verdun! Imediat dupã numãrarea voturilor, Mihai Stãnişoarã, care pierdu, la vreo 6500 voturi, Consiliul judeţean Mehedinţi în favoarea lui Adrian Duicu, îl reclamã pe Constantin Gherghe, la partid, la centru, la şedinţa de analizã PDL a rezultatelor alegerilor, de trãdare, de-l scoase aproape ţap ipãşitor pe… Costel, cu care se fotografie şi se afişã pe toate panourile, pe toate bannerele şi pe toate gardurile, cu toţi primarii şi candidaţii MNMH, de ziceai c-a venit Dumnezeu pe pãmânt, întrupat şi întruchipat în cel numit pe numele sãu de pãmântean Gherghe, aşa era de scos în faţã mult-iubitul primar! Stãnişoarã îl acuzã pe Gherghe, spun toate sursele neoficiale şi semi-oficiale, de trãdare, aşa cã propuse retragerea sprijinului politic pentru Gherghe-primarul reales, mai mult, Mihai, prietenul de campanie, aduse la analiza stãpânilor de la Bucureşti şi incompatiblitatea mandatului anterior de primar, pentru vreo trei luni, când Gherghe cicã fu şi primar şi avocat! Aşa cã se prefigurarã, iute, iute, realegeri de primar în Severin!
3. Abuzuri, aroganţe, dictaturã…
Dacã lucrurile ar fi doar atât de… simple, poate cã nu am fi atât de neliniştiţi, numai cã buba puroindã a democraţiei de mucava, de furat, este mult mai intratã în putrefacţie. Cadavrul – citeşte, alegerile pierdute de PDL în Mehedinţi – pe care vrea Stãnişoarã sã ni-l arate ca fiind doar… opera lui Gherghe, este, de fapt, o “crimã” comunã, pentru cã toatã guvernarea PDL-istã mehedinţeanã a fost una plinã de abuzuri şi de aroganţe, de umilinţe şi de incredibile încãlcãri ale legii! Dacã ar fi sã enumerãm, sumar, numai numirile în funcţii şi menţinerea în ele de persoane din zona de clientelism şi supunere oarbã, sau atitudinile de atoatestãpânitor ale lui Gore Stãnişoarã, tatãl lui Mihai, care se fixa prin birourile primãriei severinene dictând rezoluţii şi soluţii, sau prin birourile de la alte instituţii, unde avea aceeaşi atitudine stalinistoidã, de devenise de nesuportat, sau “şedinţele”de la Royal Sun, unde acelaşi fost şef de arest miliţienesc, îi umilea pe unii directori numiţi de puterea portocalie, punându-i sã stea pe coji de nucã, ori îi îmbrãca în pânze mov, punându-i sã execute tot felul de gesturi, sau sã amintim de “licitaţiile dedicate”, la care Primãria gherghelianã a tot închis ochii, cu terenuri din domeniul public – vezi cazul, spre exemplu, al terenului atribuit firmei Terra Sat, din patrimoniul naţional, din vecinãtatea Cetãţii medievale şi a castrului Drobeta – s.a.m.d.
Toate acestea se compun doar ca un fel de preambul la marea fraudã din duminica de 10 iunie, când s-au aruncat în joc sume uriaşe de bani, date cash, sau sub formã de alimente ori alte bunuri, şi de cãtre PDL şi de cãtre USL, şi de cãtre alţi candidaţi! O adevãratã contra-partidã, subteranã, în care s-a alergat noaptea, pe la porţile oamenilor, prin sate, ori prin cârciumile comunale, unde s-au oferit cantitãţi hectolitrice de bere sau vin, de alcool şi gustãri frugale! O mare mascaradã, pe bani ce ar fi putut salva mulţi bolnavi, sau orfani, sau copii fãrã mijloace de a-şi susţine pregãtirea educaţionalã etc. etc.
Toţi aceştia, mituitorii şi mituiţii, la un loc, sunt puşcãriabili, toţi ar trebui sã rãspundã pentru faptele lor ordinare, şi sã ne lase cu gongoreala, cu minciuna, cu demogogia! Sã se ducã singuri sã se spânzure de grida puşcãriilor, ca sã ne scape de cheltuiala întreţinerii lor în penitenciare!
Puşcãriada româneascã ar însemna, probabil, singura scãpare de morbul democraţiei otrãvite, în care ne complacem, ca societate, tãlânzi şi gângavi, leşinaţi şi aplatizaţi…
4. De la Fanar, la MNMH+USL+…
Dar, aşa ceva nu se va întâmpla, pentru cã banii cu care ei s-au întreţinut în acest maraton contra democraţiei şi statului de drept – atât cât el mai existã, sau dacã el chiar existã – nu sunt ai lor, sunt ai altora, din umbrã, şi nici atitudinea aceasta nu este a lor, ea vine, cum spuneam, din strãfundurile comunismului mutilant, iar, mai de dinainte, putem vorbi despre reminiscenţele epocii fanariote, care presupunea cumpãrarea domniei de la Înalta Poartã, pe bani grei, aur, galbeni, robi… Iar pe deasupra, trãdare, crime, atrocitãţi… Mai nimic din toate acestea nu lipsesc din peisajul actual politic, poate cu excepţia crimelor la vedere, însã, dacã punem la socotealã execuţiile publice pe criterii partizane, ori linşajul mediatic, nu suntem deloc departe. Practic, Gherghe – Costel, pentru amicii de campanie, pânã la un moment dat – a fost executat public, mandatul sãu a fost repudiat, oficial, de cei care l-au susţinut timp de patru ani… Imaginaţi-vã, pe acest fond, câte alte dedesubturi pot sã se ascundã sub alte gesturi ale celor care l-au susţinut, ori, poate, sub semnãturile lui Gherghe de pe actele Primãriei severinene, din aceastã perioadã a mandatului. Probabil, n-ar ajunge anii mai multor vieţi pentru o eventualã sentinţã judecãtoreascã exprimatã în ani de puşcãrie…
Murdare vremuri, murdare conştiinţe, murdare vieţi de polticieni şi trepãduşi!
Ce rãmâne din toate acestea, pânã la urmã? Simplu: alţi patru ani de umilinţe şi de stat cu capul la cutie, tãcuţi şi ruşinaţi… Ruşine, ce sã mai spunem?
Mitu C. Leuţ
