* “Germania a câştigat, dupã 70 de ani, rãzboiul cu Marea Britanie” – scrie, pe blogul personal, fostul premier al României, Adrian Nãstase, cel care, cu exact o sãptãmânã în urmã, a prins în bucheţelul vieţii cel de-al 66 – lea trandafiraş. LA MULŢI ANI, DRAGÃ LEATULE! Revenind la postarea lui Adrian Nãstase, daţi-mi voie sã citez câteva rânduri: „Aceastã decizie britanicã evidenţiazã o mare frondã în UE şi revigorarea unui concept de suveranitate naţionalã. Uitaţi-vã ce se întâmplã în grupul Vişegrad, se încearcã redefinirea unor relaţii cu Bruxelles-ul. Noi rãmânem disciplinaţi. Vedem cã, dupã 70 de ani, Germania a câştigat rãzboiul cu Marea Britanie. E clar cã Germania va controla zona europeanã, iar Marea Britanie se va îndrepta spre Commonwealth, pornind şi de la ideea cã piaţa europeanã a fost deja ocupatã, mâna de lucru nu mai este aşa ieftinã”. Consideraţiile unui politician de calibru, lucid, a cãrui absenţã din primul plan al politicii româneşti se resimte din plin. Bine cã „arena” a fost invadatã de toţi nãvligii mafiilor politico-corporatiste ( co-co!), de pe aici şi de aiurea! E-he-hei, Bãsescule!!
* Pentru cã, despre Brexit, au ajuns sã-şi dea cu pãrerea toţi ciudaţii, rãmaşi repetenţi pânã şi pe populãrosul feisbuk, voi evita, stimaţi cititori sã-mi exprim o pãrere cât de cât închegatã. Şi nu fiindcã nu aş avea şi eu mãcar una, pricãjitã, acolo, ci pentru cã, ştiţi dumneavoastrã, câinele moare de drum lung şi noi, românii, am ajuns sã murim de grija britanicilor. Şi nu ar fi, zãu aşa, pãcat? Iar, pânã una-alta, pânã când se va lãmuri toatã lumea asta agitatã despre CE şi CUM, eu cred cã adevãratul BREXIT este eliminarea echipei de fotbal a Angliei de la EURO 2016 de cãtre pescuitorii de balene din Islanda. Ãsta, da BREXIT, nu glumã!
* Şi fiindcã veni vorba despre fotbal – sã spunem şi cã nesimţiţii din fruntea Federaţiei Române de Fotbal nu şi-au prezentat demisiile, aşa cum le-o cerea întreaga suflare fotbalisticã, întreaga opinie publicã, ci au organizat un simulacru de conferinţã de presã, ocazie cu care au încercat sã priveascã de sus pe toatã lumea. Sã fie, carevasãzicã, ironici, vreau sã zic superior ironici! Vã daţi seama ce a ieşit!?
* Pe la diferite niveluri, cele douã partide, nu-i aşa, mari din politica româneascã – PNL şi PSD sau invers – se bat ca, pardon de expresiune, chioarele pe partidul, n’este-ce pas, balama, UNPR. Asta, în timp ce nimeni nu mai ştie ce a mai rãmas din el. Comic e cã, în timp ce „elitele” PNL duc negocieri grele cu „resturile” uneperiste, „practicienii” PSD au trecut hotãrât la munca de la om la om, astfel încât sunt şanse ca, pânã se vor finaliza negocierile iniţiate de PNL, sã nu mai existe în UNPR nimeni care sã semneze protocolul de fuziune. Deocamdatã, se vorbeşte cã mai mulţi parlamentari UNPR au fost seduşi, fãrã prea multe eforturi, sã treacã la PSD, în felul acesta existând situaţia ca grupurile parlamentare ale acestui partid sã se „topeascã”. Oricum, privind cât se poate de rece zbaterile liberalilor şi social- democraţilor de a se pune mai bine pe picioare, creându-şi majoritãţi artificiale, contra firii sau cum vreţi sã le spuneţi, rãmâi cu o senzaţie de penibil, de derizoriu, cu un gust sãlciu şi cu o stare de lehamite parcã totalã, definitivã. Toate aceste stãri sporesc în intensitate când mai afli cã bãtãlia pe majoritãţi în Parlament, respectiv în Senat, ar avea ca mizã debarcarea lui Tãriceanu. Haideţi, bãi aceştia, ne lãsaţi un pic? Mãcar un piculete de-o varã, se poate?
* Dacã la formarea noului Consiliu Judeţean Mehedinţi nu au existat probleme deosebite, alianţa (încã alianţa!) PSD – UNPR fãcând toate jocurile, la Consiliul Local Drobeta Turnu Severin lucrurile s-au complicat neaşteptat, încercãrile de a se forma o anumitã majoritate soldându-se cu grave acuzaţii de infracţionalitate („constituire de grup infracţional organizat”, Doamne iartã-ne!), de corupţie, mai nou fiind chematã şi DNA sã descâlceascã iţele acestei „afaceri”. Nefiind în epicentrul ei şi având la dispoziţie doar versiuni ale unor martori… interesaţi, prefer sã mã abţin de la orice comentariu. Cu toate cã am nişte bãnuieli nu tocmai mãgulitoare în legãturã cu împricinaţii…
* Pânã la debutul sezonului rece mai sunt fix patru luni, iar problema asigurãrii agentului termic pentru populaţia Severinului este încã în suspensie. Ca sã nu zic cã este de-a dreptul o necunoscutã. Cum a şi fost încã de când amintita problemã a fost luatã, ca sã zic aşa, în (la) mânã, anul trecut, tot pe vremea asta, de celebrul Irefutabil. Dar, din câte mai ştim şi noi, mişcãrile de tip bielã-manivelã sunt ele însele produse de agentul termic, de abur, în niciun caz nu ele genereazã agentul (aburul) în cauzã, dacã mã înţelegeţi ce vreau sã spun. Iar pe Irefutabil, ia-l, deocamdatã , de unde nu-i! Bine, bine, dumnealui e pe unde e, însã… Poate, cine ştie, tocmai îşi ia mãsurile pentru vreun nou costum (de parlamentar, de mariner, în fine…).
