* Social-democratul Marius Screciu a devenit, în urma alegerilor de duminicã, noul primar al Severinului. Îi adresez, pe aceastã cale, în mod cât se poate de sincer, cele mai cordiale felicitãri pentru victoria obţinutã, nu foarte uşor, în faţa unor adversari cât se poate de valoroşi (Daniel Cârjan, Gabriela Dobrotã, Romulus Vâlcu, Ilie Pisoi ş.a.), unii dintre aceştia având din start de recuperat handicapul de a fi reprezentanţii unor formaţiuni lipsite de pondere politicã serioasã. De altfel, diferenţa de câteva procente dintre domnia-sa şi cel de-al doilea clasat, Daniel Cârjan (dacã datele de care dispun la aceastã orã sunt reale, scorul procentual dintre cei doi ar fi 41,9% – 38,65%) vorbeşte destul de elocvent despre cât de strânsã a fost aceastã competiţie electoralã. Semn cã nici câştigãtorul nu ar trebui sã dea proporţii hiperbolice succesului şi nici cel învins nu ar fi cazul sã depunã armele. Pentru cã lupta politicã nu este sezonierã, ci, îndrãznesc sã spun, permanentã. Asta, desigur, dacã politicienii chiar vor sã fie luaţi în serios de populaţie, de alegãtori.
* Revenind la Marius Screciu, aş zice cã succesul sãu de azi vine şi ca o compensaţie (e drept, cam târzie) faţã de ticãloşia fãrã margini a cãrei victimã dumnealui a fost în alegerile de acum patru ani, atunci când propriul partid l-a abandonat în plinã campanie, pentru a trece cu arme, bagaje, propagandã etc. de partea adversarului direct, PDL-istul (mã rog, MNMH-istul) Gherghe C. A fost una dintre cele mai mari abjecţiuni pe care le-am putut vedea în peisajul politic mehedinţean din 1990 încoace. Sunt, probabil, singurul care mai vorbeşte despre aceastã mizerie, şi acum, dupã patru ani. Probabil cã adevãrul din spatele ei este extrem de inconvenabil şi azi pentru foarte mulţi. Dar dacã eu continui sã evoc acele manevre mizerabile este şi pentru cã mizeria, abjecţia de care vorbeam continuã şi în prezent. Altminteri cum sã interpretãm farsa cu aşa-zisa susţinere pe care Marius Screciu ar fi avut-o din partea lui Gherghe pe timpul campaniei? Pãi doar de atâta ai fost în stare, Incomparabile şi Irefutabile Gherghe? În 2012, dacã memoria nu ne înşalã, Marius Screciu, abandonat de propriul partid şi rãmas sã lupte de unul singur în campanie, a adunat aproape 34 sau 35 la sutã din opţiunile severinenilor. Greşesc? În 2016, Marius Screciu, susţinut de data asta declarativ de partidul sãu, dar şi cu sprijinul, nu-i aşa, „masiv” al lui Gherghe, a obţinut, cum spuneam anterior, 41,9% din voturile severinenilor, câştigând Primãria. Prin urmare, sprijinul lui Gherghe C. (dacã a fost, cu adevãrat, un sprijin), s-a limitat doar la… 7%. Încã o datã, doar de atâta ai fost în stare, maistre Gherghe? Pãrerea mea – bunã sau rea, n-am cum sã ştiu – este cã „sprijinul” electoral al lui Gherghe a atârnat mai degrabã ca o piatrã de moarã de gâtul bietului Marius Screciu, care era cât pe-aci, dar ştiţi?, cât pe-aci sã repete pãţania din 2012.
* În sfârşit, Marius Screciu, are acum posibilitatea sã arate ce poate. De numele dumnealui, cel mai reprezentativ om din PSD Mehedinţi în momentul actual, se leagã, fãrã sã rostim cuvinte mari, speranţele de mai bine ale locuitorilor acestui oraş, care, în ultimii patru ani, dã senzaţia cã a ieşit de pe orbita istoriei. În ceea ce mã priveşte, eu aştept de la Marius Screciu – un om cu care am empatizat de-a lungul timpului şi la care ţin, în modul cel mai sincer – sã aibã tãria şi inspiraţia de a elimina din Primãria severineanã damful distrugãtor al practicilor gherghiste şi sistemul de relaţii clientelare bine înrãdãcinat acolo. Dacã se poate. Altminteri va deveni, fãrã sã vrea, prizonierul acestor nefaste realitãţi. şi, oricum, sã refuze ferm tutela de guru spiritual a lui Gherghe, cu care, dupã câte vãd, l-au procopsit şefii lui politici. De asemenea, dacã se poate. În rest, îi doresc noului primar al Severinului multã înţelepciune, mult echilibru, puterea de a nu cultiva adversitãţile inutile şi de a nu-şi crea altele noi, multã inspiraţie şi, desigur, multã şansã în tot ceea ce face în folosul comunitãţii! Mult succes îi doresc şi lui Aladin Georgescu, fostul meu foarte dotat elev din urmã cu mai bine de un sfert de veac (cum trece timpul!), probabil viitorul preşedinte al Consiliului Judeţean Mehedinţi, funcţie în care, la fel ca şi Marius Screciu, nu are nevoie de… „moaşe”, ci de inteligenţã activã, inspiraţie, disponibilitate pentru consens, echilibru şi, desigur, noroc.
* Câteva cuvinte despre liberali. Ei, prin liderii lor, zic cã au obţinut cele mai bune rezultate la locale dupã 1990. Nu am toate datele, dar, chiar dacã lucrurile stau aşa, ei nu ar trebui – zic eu – sã se resemneze cu acest… succes din postura, totuşi, de învinşi. În Mehedinţi, cel puţin, vocea lor s-a auzit, în aceastã campanie, destul de distinct şi de ferm. Procentele obţinute în Severin, de pildã, nu sugereazã câtuşi de puţin un iminent dezastru, cum mai auzim pe ici- pe colo. Scorul obţinut de tânãrul Daniel Cîrjan, cel atât de ironizat în campanie, este mai mult decât demn de respect. Ceea ce mai trage încã înapoi Partidul Naţional Liberal este, dupã pãrerea mea, structura sa compozitã, cu încã mult implant de substanţã bãsistã, şi, pe de altã parte, imobilismul unor lideri, care au ajuns sã creadã cã totul li se cuvine, fãrã prea mult efort.
* Trasã în jos de balastul bãsist al partidului pe care l-a reprezentat a fost şi doamna Gabriela Dobrotã (PMP), unul dintre cei mai puternici şi mai convingãtori candidaţi ai acestui scrutin, care, chiar şi în aceste condiţii, a obţinut poziţia a treia, cu peste 8% din sufragii. Dar, vorba unui cunoscut personaj, acestea nu sunt ultimele alegeri!…
Bibicul (p.cf. Eugen Mãicãneanu)
