Volutele scârbei

* Nu ştiu dacã am dreptate, dacã nu cumva sunt prizonierul unor percepţii eronate, dar am senzaţia cã, pe mãsurã ce înaintãm în campania electoralã, interesul general nu se fixeazã pe potenţialii câştigãtori ai scrutinului, ci pe cine mai cheamã DNA la audieri. Ce este asta, fraţilor? Atât de mult s-a contorsionat fiinţa noastrã interioarã, atât de mult ni s-au amestecat criteriile, cã nu mai putem vedea limpede încotro mergem? La urma urmei, ce este aceastã DNA, în fruntea cãreia troneazã o plãvancã, fostã aruncãtoare la coş, cãreia, zic tot mai multe voci, i-a intrat în cap sã ajungã la Cotroceni, sã aibã, altfel spus, toatã lumea la picioare, din toate punctele de vedere? Pâi, ce sã fie – ia acolo, o structurã a Parchetului General, instituţie a statului de, nu-i aşa, drept, având ca obiect de activitate, fireşte, anticorupţia. Asta, în teorie. Pentru cã, în practicã, duduia la care facem referire nici nu-l bagã în seamã pe procurorul general, care de fapt îi este şef, şi are pretenţia sã dea ordine oricui în ţara asta – Parlament, Guvern, Curte Constituţionalã, presã etc. – pentru cã pe preşedinte, pe şefii celor douã camere parlamentare şi pe premier îi priveşte (atunci când xxîi… prinde, pe la bilanţuri) de sus!
* Numai cã, privind foarte atent la performanţele profesionale ale duduii şi ale subordonaţilor sãi, ce observãm? Noi observãm cã, în dosarele intrumentate de DNA, 60 la sutã au primit condamnare cu suspendare, în timp ce aproximativ 15 la sutã au beneficiat de achitare. Asta am observat noi. Iar asta, privind cât se poate de rece, înseamnã, cu tot respectul, cã DNA se ocupã, mai ales, vorba cuiva, de gãinãrii cu conotaţie şi finalitate politicã. Poate cineva contesta vocea rece a cifrelor?
* Deunãzi, de pildã, a fost chemat la DNA şi pus sub urmãrire penalã, fostul ministru de Externe al României din perioada ultimelor alegeri prezidenţiale, Titus Corlãţean. Un tip de care nu mi-a plãcut niciodatã. Nici de tãrtãcuţa lui trapezoidalã, nici de capacitãţile lui intelectual-diplomatice. Dar el este acum cercetat pentru cã ar fi împiedicat exercitarea dreptului la vot al românilor din Diaspora! Auziţi şi dumneavoastrã! Toate astea, în condiţiile în care, la prezidenţialele din 2014, în Diaspora au votat de patru ori mai mulţi români decât la prezidenţialele din 2009. Atunci a fost pedepsit (acuzat, urmãrit etc.) cineva? Pardon? Atunci a câştigat însã cine trebuie (desigur, cu eforturile deosebite ale unor ambasadori, de pe la Paris, de pe la Roma, Viena sau de pe unde Dumnezeu mai ştie). Sã-l iei la întrebãri, complet aiurea, pe acest inofensiv, la urma urmei, Corlãţean, este fie un gest cu trimitere fix electoralã la PSD, fie o decizie de o mare prostie, cretinitate, idioţenie, conţinând o sfidare grosolanã la adresa electoratului, bãnuit cã nu şi-ar da seama despre ce, despre cine este vorba, ce şi cum. Bãi aceştia, voi nu mai aveţi niciun pic de ruşine, chiar vreţi ca volutele scârbei de care ne simţim de atâta vreme cuprinşi sã dea în clocot?
* Scandal, mare scandal în cazul Valeriu Zgonea. Aşa, ca sã ne întãreascã bãnuielile, exprimate cu alt prilej, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti – na, cã ne scapã numele – i-a fãcut lui Zgonel o vizitã la cabinetul sãu de la Camera Deputaţilor, dupã care a ţinut sã precizeze cã va continua sã colaboreze cu „omologul lui Mihai Viteazul”, zis şi „Zorro”, vai de mama noastrã!. Acum, avem şi explicaţia mai multor decizii şi declaraţii dungoase ale tinichigiului din Bãnie, ajuns, prin forţa obscurã a lucrurilor, al treilea om în stat. Noi ne-am tot întrebat ce interese susţine acest frezor în PSD, dar ce am fi putut face noi dacã nu s-a întrebat, la timp, cine ar fi trebuit?! Golanul ãsta de Zgonea s-a insinuat în câteva rânduri şi prin Mehedinţi, încercând – spun gurile rele de tot – sã-şi înşurubeze un client prin vãmile de aici. Situaţia complicatã d-lui A.D. din acel moment i-a cam încurcat planurile, dar, oricum, de atunci noi nu l-am mai urmãrit în realizarea prezumtivelor sale ţinte. Prin urmare, ca sã parafrazãm retorica basmelor noastre populare, cãutãrile sale continuã, dacã nu cumva se vor fi terminat între timp. Cu bine, evident.
* A murit pe teren un fotbalist camerunez din lotul lui Dinamo Bucureşti. În buna tradiţie româneascã, am avut parte de un circ medicalo-mediatic ce încã nu s-a sfârşit. Se cautã, în continuare, vinovaţi, deşi, dacã ne-am pãstra în linia bunului-simţ, normal ar fi fost sã se descopere fãrã greş cauzele morţii bietului tânãr. Oricum, clubul Dinamo a fãcut tot ce a fost posibil pentru cinstirea memoriei lui Ekeng, ceea ce îi face onoare. Atitudine doveditã şi în finala Cupei României, disputatã marţi seara. Despre aceastã finalã – cine ştie, poate altã datã…