Tãntãlan – diapazon de campanie

* Dupã cum a început, actuala campanie electoralã pare sã fie cea mai anemicã, mai lipsitã de culoare dintre cele de care am avut parte în ultimul sfert de veac. Nu tu plase, nu tu gãleţi (decât prin unele zone rãmase ceva mai… înşurubate în tradiţie), nu tu circ şi carnaval (sau, cine ştie, nu am fost noi prea atenţi!), abia ici- colo câte o brichetuţã sau un pixulete amãrâte, pe care mulţi le uitã prin terase sau prin bãncile din parcuri, aşa cum „iubiţii severineni” uitau, cu nişte ani în urmã, pe bãncile de pe „aleea de promenadã Crişan”, farfurioarele cu sarmale de gust îndoielnic, servite cu graţie infinitã, în noaptea de Revelion, de doamna (pe atunci) deputat PDL Doiniţa Chircu şi de harnicul, pe atunci, aspirant la titlul de Irefutabil. Alte vremuri, fraţilor şi dumneavoastrã, cumnaţilor! Fugit irreparabile tempus!
* Greşim noi cu ceva? Ni s-a deformat oare sistemul de percepţiune a realitãţii circumstante? Îndoi-ne-am, dar n-avem, vorba aia, cui. Pentru cã iatã ce scrie, în Cotidianul. ro, un reputat jurnalist, Cornel Nistorescu pre numele lui: „ Faţã de circul din anii precedenţi, electoral vorbind, avem de-a face cu o plictisealã fãrã margini. (…) Nici candidaţii nu se mai dau în stambã, nici populaţia nu-i mai muşcã. (…) Toate mecanismele statului scârţâie din adâncuri. Chiar şi arestãrile. Dupã câteva zile, se prefac în arest la domiciliu sau în control judiciar. Marile dosare de corupţie se pierd prin memorie ca şi numele colegilor din clasele mici. Alte scandaluri, alte fraude le iau locul. Deja încep sã mã tem. Nu mai seamãnã deloc a carnaval politic. Aduce mai mult a prãbuşire, a dehãmare, a cutremur final.”. Asta e. Şi noi simţim cam la fel, dar parcã ne este fricã sã recunoaştem.
* În momentul de faţa, agenda publicã (parcã aşa se zice, nu?) este ocupatã de problema soluţiilor dezinfectante din spitalele româneşti, produse de o firmã, Hexi Pharma, nume aflat este, astãzi, pe buzele tuturor, tinzând sã devinã mai celebru ca… Sexy Brãileanca (n-am gãsit o rimã mai fericitã!). Nu doresc sã intru în amãnuntele acestei tenebroase afaceri – sunt destui amatori, mulţi şi-au intrat de mult în rol! – de altfel, nici nu cunosc mai multe decât ne-au fost servite drept „rezumate”, „sinteze”, dar am ciudata (deşi, poate, uşor nedreapta) senzaţie cã tãmbãlãul ãsta la scarã naţionalã, iscat de un fel de anchetã a unuia Tãntãlan sau cam aşa ceva, de pe la Gazeta Sporturilor, este special creat pentru a ascunde sub preş un mare rahat. Tot la scarã naţionalã. Faptul cã despre numitul Tãntãlan se ştie – mã rog, se aude, se bãnuieşte – cã ar fi omul bãieţilor dagli occhi blu este un element care ne întãreşte considerabil ipoteza. Cât priveşte „rahatul” de dimensiune naţionalã care se cere acoperit (camuflat, astupat, estompat etc.), am putea paria (deşi noi detestãm jocurile de noroc!) cã are legãturã cu ceea ce ascund recentele bâlbe declarative ale duduii Kovesi privind spionii, dosarul RCS/RDS – Antena 1 şi alte cauze ceva mai mãrunte. Dar, cum spuneam, întrucât detestãm cu toatã puterea sufletului nostru jocurile de noroc, renunţãm a mai paria.
* Cuminţenia, plictiseala de care vorbeam la începutul acestor rânduri se fac simţite nu doar în Capitalã, ci şi în minunatul nostru judeţ. Chiar dacã, pe ici, pe colo, mai ales pe anumite canale media, s-au fãcut simţite mai multe accente oarecum contondente. Nu însã în aşa mãsurã încât totul sã devinã o comedie bufã. Dacã meciul pentru Primãria Severinului se va da, dupã toate probabilitãţile, între candidaţii formaţiunilor politico- electorale care au în spate cele mai numeroase efective de membri, PSD-UNPR, respectiv PNL, candidaţii cei mai „grei”, mai demni de luat în seamã ca buni profesionişti ai actului de administraţie, aparţin, dupã opinia noastrã, unor formaţiuni mici, PMP, respectiv PNŢCD. Dacã severinenii vor ieşi masiv la vot, favoriţii, dacã le putem spune aşa, s-ar putea sã aibã probleme serioase. Cum însã se anunţã un absenteism masiv, surprize deosebite nu pot apãrea. Sã nu ne grãbim, totuşi, campania abia a început.
* Pânã acum, cel puţin, nu ne-am dat seama câtuşi de puţin în ce fel îl sprijinã electoral Irefutabilul pe Marius Screciu. Fiindcã în afarã de penibila excursie la „ ligheanul” de la Schela, de care s-a cocoşat de râs tot Severinul, nu am vãzut nicio acţiune mai demnã de luat în seamã. Domnule Screciu, în ceea ce mã priveşte, mai cã nu v-am implorat sã aveţi grijã sã nu repetaţi pãţania din 2012, când partidul v-a abandonat în plinã campanie, susţinându-l cu toate armele pe sprijinitorul, pe „propteaua” dumneavoastrã electoralã de azi. În mod sincer, mie mi-a pãrut, atunci, rãu de ceea ce aţi pãţit. Vãd cã acum vã luaţi în faţa oamenilor angajamentul cã veţi continua „politica” lui Gherghe. Oh, Doamne! Chiar nu realizaţi enormitatea greşelii pe care o faceţi doar de dragul de a face pe plac unor talibani gherghişti? În sfârşit, nu eu sunt în mãsurã sã vã dau sfaturi sau sã vã cenzurez iniţiativele. Sper doar sã nu vi se întâmple ceea ce e mai rãu. Fiindcã atunci „prietenii” dumneavoastrã, din partid şi din afara partidului, nu vã vor menaja.
Şi, sincer, ar fi pãcat…