Politicienii mici vor avea la locale ocazia de a degusta banii publici, fãrã sã îi mai îndese prin şosete, sã îi treacã prin zeci de firme, sã îi spele sau sã umble cu ei la pungã, sã nu depisteze DNA fondurile negre. De data aceasta Guvernul va cheltui aproximativ 29 de milioane de lei pentru campania electoralã pe bani publici şi pentru organizarea propriu-zisã a alegerilor. Este o sumã frumuşicã. Cu banii respectivi ar putea înfiinţat câte un parc industrial în fiecare judeţ. Sigur cã s-ar putea face multe sau nimic, dacã stai sã te gândeşti cât costã un centimetru de autostradã în ţara noastrã. O nimica toatã 30 de milioane de euro. Pânã la urmã ne alegem primarii şi şefii de consilii judeţene şi consilierii locali pentru urmãtorii patru ani. Pe undeva calculul este cã este mult mai bine ca viitorii aleşi locali sã nu mai rãmânã cu obligaţii la grupurile de interese sau la oamenii de afaceri care le finanţeazã campaniile electorale. De parcã cercurile sau jocurile nu sunt fãcute de vreo 25 de ani. Cam jumãtate din primari vor fi cel mai probabil realeşi în funcţii şi canalele de scurgere a banului public sunt deja disponibile sau chiar vor fi preluate din mers de noii primari. Pânã la urmã primarul nou preia un aparat vechi. Mai pune şi el şefi, mai schimbã pe ici pe colo, în punctele esenţiale, mai angajeazã o nevastã, o nepoatã, o ştiristã şi cam cu asta se încheie treaba. Pânã la urmã ce va conta este tot buzunarul propriu, mai ales dacã hoţul neprins va rãmâne negustor cinstit.
Treaba este cã acum oamenii ştiu cã totul e pe bani publici şi nu mai este urmã de îndoialã cã în campania pentru locale vor fi folosiţi bani negri. Aceasta este o poveste corectã, dar poate cã viitorii aleşi vor fi de douã ori câştigaţi, dacã vor miza în campanie şi pe bugetul de stat şi pe banii de la grupurile de interese. Asta echivaleazã cu un câştig dublu. Unde mai pui cã acum oricine poate sã candideze. Regula va fi cã trebuie sã prezinte facturi şi chitanţe cu ce a cheltuit în campania electoralã şi i se vor deconta toate cele. Adicã orice pârţag care nu are cum sã facã rost de bani se duce şi el la un magazin sãtesc şi face rost de nişte bonuri de jeleuri, pixuri, coli A4, capsatoare, lipici, scoci şi altele. Cam astea ar fi riscurile unei campanii electorale pe bani publici. Una la mânã. A doua la mânã nici nu mai conteazã, cãci şi aşa s-au cheltuit bani aiurea în ţara aceasta, ce mai conteazã un leu în plus sau un leu în minus.
Ce conteazã dupã aceste alegeri sunt efectele. O sã avem o administraţie publicã mai curatã şi mai parfumatã sau vom vedea aceiaşi domni sau tractorişti nesãtui şi gata sã punã şi ei de o licitaţie sau sã facã vreo cooperativã cu niscaiva patronaşi locali. Nici nu ar avea cum sã facã rost de fonduri pentru o cãsuţã, pentru un magazin în faţa casei, pentru un foişor, pentru o casã de vacanţã, pentru o turmã de mioare sau pentru bunãstarea familiei. Cine garanteazã cã vom avea parte de primari care sã finalizeze procesul de modernizre a satului românesc sau de golire de populaţie a satului românesc. Cine ne va garanta cã noii bani cheltuiţi de la bugetul de stat vor produce efectele dorite: o administraţie mai puţin coruptã şi mai puţin dependentã de grupurile de interese? Oricum pare un nou experiment bazat pe buzunarul contribuabilului care va putea fi trecut fãrã probleme la pierderi. Şi aşa unii primari în funcţie vor face totul sã obţinã un nou mandat. Cã va fi vorba de bani de la bugetul de stat în campanie, fie cã va mai folosi şi bani negri de la ciorap. Totul pentru victorie şi pentru a pune mâna timp de patru ani pe un buget din care îşi va putea trage partea leului. Sã fie într-un ceas bun! Tot de o scaldã în bani publici este vorba.
