Noaptea Sfîntului Andrei – Legende şi superstiţii

Sãrbãtoarea Sfîntului Andrei este ultima din calendarul toamnei şi prima din alaiul sãrbãtorilor creştine de iarnã. Apostolul Andrei, primul Evanghelist venit pe teritoriul geto-dacilor în misiunea de creştinare a neamurilor, înscris de Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în calendarul bisericesc, a fost proclamat „Ocrotitorul României” în 1997. Martirizat în anul 60, a fost rãstignit la Petras, lîngã Corint, cu capul în jos, pe o cruce în forma de X.
Perpetuate de-a lungul vremii, de numele sfîntului sînt legate o serie de tradiţii religioase, dar şi obiceiuri şi credinţe laice, provenite de la sãrbãtorile tracilor, ale romanilor şi dacilor. Încã din cele mai vechi timpuri imaginaţia românilor a nãscut legende şi superstiţii, poveşti cu strigoi, moroi, pricolici sau fiinţe nepãmîntene malefice, obiceiuri care se respectã şi azi în unele zone ale ţãrii. „Sîntandrei“ sau personificarea lupului, a fost o divinitate geto-dacã peste care creştinii au suprapus imaginea Apostolului Andrei, Cel Întîi chemat, care s-a bucurat de mult respect în faţa divinitãţii precreştine, numele zeului uzurpat, pierzîndu-se în negura timpului.
Tradiţia spune cã în ajunul Sfîntului Andrei trebuie sã respectãm urmãtoarele:
- Nu se pleacã la drum lung, nu se împrumutã nimic din casã sau din curte, nu se dã nici de pomanã, altfel în anul viitor vom avea parte de pagubã;
- Nu se mãturã, nu se dã gunoiul sau cenuşa afarã din casã, nu se coase, nu se toarce, nu se împleteşte lînã, nu trebuie sã ne pieptãnãm, nu se lucreazã în casã sau în curte.
Fãcîndu-se semnul crucii, se unge cu usturoi poarta, ferestrele, uşile, clanţele, hornurile, scãrile, boii şi vacile la coarne, cleştele, mobila şi toporul. La ţarã se astupã hornul sobei, fereastra şi pragul uşilor, pentru a îndepãrta strigoii. Se consumã usturoi, se unge cu el pe frunte, pe piept, pe spate, pe la încheieturile trupului. Pentru ca spiritele rele sã nu se cuibãreascã în casã, toate oalele şi cãnile trebuie întoarse cu gura în jos.
Sînt cunoscute, de asemenea, din diferite zone ale ţãrii, practici de previziune meteorologicã pentru anul care va veni, utilizîndu-se 12 cepe aferente fiecãrei luni ale anului, puse la loc sigur şi lãsate pînã la Crãciun. Cepele care s-au stricat indicã lunile ploioase ale anului. Cele încolţite profeţesc luni favorabile rodului. Multe ritualuri se fac pentru atragerea iubirii: fetele pun sub pernã un fir de busuioc sfinţit, iar în vis va apãrea iubitul. La miezul nopţii, în camera întunecoasã, între douã oglinzi, cu douã lumînãri aprinse în mîini, priviţi în oglinda din faţã pentru a vedea imaginea iubitului reflectatã în oglinda din spate. Tot în ajunul Sfîntului Andrei, cei ai casei pun grîu la încolţit. Dacã pînã în seara Anului Nou grîul va creşte înalt şi frumos, anul viitor va fi îmbelşugat. Se pregãtesc bucate cu mult usturoi, se pune un ram de mãr în apã, iar dacã înfloreşte pînã la Sfîntul Vasile, este semn cã anul urmãtor va fi un an rodnic. În plus, peste 150 000 de români poartã numele sfînt şi îşi sãrbãtoresc onomastica.
Pe lîngã aceste pline de frumuseţe tradiţii, românii merg la bisericã sã cinsteascã pe Cel care a urmat şi a însoţit pe Mîntuitorul nostru Iisus, pe drumurile Ţãrii Sfinte, Cel care a fost martor al faptelor minunate sãvîrşite de Domnul şi, mai presus de toate, a vãzut patimile Domnului, a plîns moartea Lui şi s-a întãrit în credinţã prin bucuria Învierii Sale. Poetul român Vasile Alecsandri redã în poezia „Noaptea Sfântului Andrei, Iaşi, 1857 , semnele evidente ale unui haos în mişcare, culminînd cu Noaptea strigoilor, o noapte de spaimã, cînd ordinea se deterioreazã, spiritele morţilor ies din morminte şi se luptã la rãscruci de drumuri cu strigoii vii. Legenda spune cã aceştia furã din gospodãriile oamenilor limbile de la meliţã, coasele, furcile, pe care le folosesc în luptã pînã la cîntatul cocoşilor, cînd dimensiunea şi spaţiul pãmîntean se purificã, spiritele morţilor se întorc în mormînt, sufletele strigoilor revin în trupurile şi în paturile pãrãsite fãrã sã ştie. Se spune din popor, cã a doua zi se pot depista strigoii vii dupã rãnile de pe faţã, cãpãtate în timpul luptei din noaptea Sfîntului Andrei.„Iatã-l, iatã Satan vine/ Rãzbãtând prin verzi lumine,/ Pe-un fulger strãlucitor./ Umbre, stãfii despletite,/ Cucuveici, Iele zburlite,/ Şi Rusaliile pocite/ Îl urmeazã ca un nor./ Voi cu suflete curate/ Cu credinţi nestrãmutate,/ Oameni buni, femei, copii,/ Voi creştinelor popoare,/ Faceţi cruci mântuitoare,/ Cãci e noaptea-ngrozitoare,/ Noaptea Sfântului Andrei…”
Maria Diana Popescu