La ONU, cu Inevitabila

* Aşa-zisul şef al statului român, Klaus Werner Iohannis, a trecut Atlanticul pentru a participa la deschiderea lucrãrilor sesiunii Adunãrii Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Evenimentul nu este ceva ieşit din comun, având loc la fiecare început de toamnã. Însã, pentru un aflãtor în treabã (ca sã nu spunem de-a dreptul un impostor primitiv) în ale politicii, cum e acest Dulap Sãsesc paraşutat la Cotroceni, deschiderea sesiunii anuale a ONU e cel mai nimerit prilej de a se poza cu Marele Licurici (Licurici obligat sã stea pe post de maimuţicã, fiindcã, de, sunt mulţi amatori pe planetã de astfel de suveniruri!) şi de a se adãpa, prin orificiul meschin al cine ştie cãrui amãrât de biberon, de la izvorul nesecat de luminã al acestuia. Evident, omul nu s-a dus singur, ci cu… Inevitabila. Din câte am înţeles, a fost singurul şef de stat care şi-a luat, vorba aia, jumãtatea dupã el la ONU. O, NU putea primadona de picã sã rateze un asemenea prilej! Aţi vãzut-o cum era pavoazatã? Foamea-n roşu, nu altceva!Apucãturi jenante de divã ofilitã de provincie…
* Printre picãturi, K.W.I. s-a putut vedea, S.U.A. cu câţiva dintre susţinãtorii fervenţi (şi deloc dezinteresaţi!) ai predecesorului sãu în funcţie, Bãsescu Traian – i-am numit pe vicepreşedintele american Joe Biden şi pe fostul ambasador al Statelor Unite la Bucureşti – Mark Gittenstein. Probabil de la respectivii a primit Santa Klaus ordine noi privind grãbirea debarcãrii lui Victor Ponta. Altminteri, cum sã ne explicãm audierea de luni a lui Titus Corlãţean la DNA, cu privire la votul din diaspora? Ponta, fraţilor şi cumnaţilor, trebuie înghesuit cu cât mai multe dosare. Şi nu numai el, ci tot guvernul! Ca sã nu mai fie putinţã de ridicare de la podea! Altfel, „guvernul meu” se încropeşte la calendele greceşti! Huo, golanilor, nu mai aveţi rãbdare? Chiar credeţi cã poporul român tremurã de emoţie la gândul cã Blaga, Predoiu, Gorghiu şi echipa lor bãsistã de zgomote vor lua locul lui Ponta la Palatul Victoria?
* Cât priveşte atmosfera din interiorul PSD – aceasta continuã sã fie confuzã, situaţie accentuatã de apropierea congresului partidului, ce va avea loc în curând. Se vorbeşte cã tot mai mulţi pesedişti îl vor plecat pe Ponta şi din fruntea guvernului, însã nimeni nu şi-a asumat, din câte ştim, responsabilitatea unei declaraţii tranşante, radicale, în acest sens. Nici situaţia liderului interimar nu este tocmai clarã. Şi nici tocmai sigurã. Se aşteaptã, prin urmare, de la apropiatul congres, mai multe clarificãri. Dacã avem în vedere vocile care contestã legitimitatea, legalitatea acestui congres, aceste dorite clarificãri mai degrabã nu vor apãrea. Dar adevãrata şi profunda dramã a PSD este criza de lideri veritabili. Lideri care, de la ieşirea din arenã a lui Iliescu şi Nãstase, întârzie sã mai aparã. Asta e, vorba unui „nemuritor” contemporan (încã!). * De Ziua persoanelor de vârsta a treia, Victor Ponta le-a promis pensionarilor pesedişti din Tg. Jiu cã nu va pleca din fruntea guvernului pânã nu va mãri pensiile şi în 2016. Pãi, ne mai întrebãm de ce s-au înverşunat în aşa hal DNA şi uneltele sale?! Pe de altã parte, spãrgãtorul de bolovani între mãsele, Klaus Iohannis, dupã ce a susţinut mai mult decât explicit mãrirea de trei ori a indemnizaţiilor înalţilor demnitari (deci şi a indemnizaţiei sale de preşedinte al României), a ieşit acum douã zile şi a criticat ideea mãririi salariilor bugetarilor, învinuind Guvernul Ponta de iresponsabilitate, de lipsã de prudenţã, bla, bla, bla. Când ţi-a triplat solda, Victor Viorel era vreun monument de prudenţã, herr Klausel? * Lui Bãsescu Traian au început sã i se închidã dosarele unul dupã altul. O fi bine, madame Kovesi, o fi bine? Celãlalt Bãsescu, frãţiorul, a prins din nou tupeu în boşogi şi îi cere acum finului sãu, Bercea Mondialul, un milion de euro daune de nu ştiu ce fel, dar daune. Tupeu de tupeu! Încã o datã, o fi bine, madame Kovesi, o fi bine? Revenind la Bãsescu ex-prezidentul, toatã lumea bunã a „analizei politice” se strãduieşte sã-i netezeascã drumul spre un nou mandat de primar al Capitalei. Bãieţi, ce-i cu voi, v-a apucat strechea de toamnã sau aţi mestecat glaşpapir în loc de muscamor?
* 5 octombrie – a fost Ziua Internaţionalã a Educaţiei… o zi, practic, ignoratã la nivel oficial (exceptând, evident, inevitabilele retorisme), o zi batjocoritã, de obicei, de tot felul de propagandişti şi de ţircãdãi ai condeiului (microfonului). Foarte puţini s-au aplecat, în acea zi, cu ceva mai mult respect asupra muncii slujitorilor catedrei, oameni cãrora societatea le datoreazã enorm. Dar câţi dintre factorii politici responsabili cu domeniul realizeazã acest adevãr? Pânã una-alta, cu toate angajamentele luate şi cu toate promisiunile fãcute, profesorii au rãmas, pânã astãzi, categoria cea mai defavorizatã a intelectualitãţii române. Ici-colo, mai apare câte un gest de recunoaştere a muncii acestor oameni (cum s-a întâmplat, luni, în sala de şedinţe a Consiliului Judeţean Mehedinţi), dar este mult prea puţin.