Clubul de crimã organizatã împotriva statului român
Voi, mãscãricilor din Parlament, ne-aţi adus fericirea de a fi sãraci de un sfert de veac! Fericirea de a fi cãlcaţi în picioare de lifte strãine, care vor sã-şi facã statul lor în statul nostru şi ne-au cumpãrat pe nimic terenurile agricole, pãdurile, casele şi apele! Cã aţi reuşit, şi noi sîntem vinovaţi! Ne-aţi izgonit tinerii şi pãrinţii peste graniţã, forţîndu-i sã slugãreascã pentru strãini, pentru ca familiile lor rãmase în ţara pe care aţi confiscat-o, sã aibã, chipurile, un trai mai bun! Aveţi curajul sã vã daţi demisia, sã restituiţi Ţãrii tot ce-aţi furat şi sã plecaţi în bloc şi la bloc, fireşte, sã trãiţi cu datorii la întreţinere, cu pîine , fasole şi cartofi, sã mergeţi cu autobuzul la cea mai ieftinã piaţã şi sã nu ştiţi ce este concediul, pentru cã salariile nu se-ajung nici pentru traiul zilnic? În loc sã scadã actele voastre de corupţie, au devenit mai frecvente, mai late, mai lungi şi mai criminale! Miniştri, magistraţi, politicieni de toate culorile, oameni de afaceri, bãieţi care mai de care mai „deştepţi” au fost cercetaţi şi condamnaţi în ultimii ani pentru fraude uriaşe, pentru dare şi luare de mitã, pentru sabotarea economiei naţionale şi pentru spionaj în favoarea unor ţãri strãine… De ochii lumii, doar cîţiva au fost încarceraţi… cu „termen redus”, la relaxare, prilej de auto-victimizare şi temperare a revoltei şi furiei mulţimii. La ieşirea de la zdup, din nou, trai pe vãtrai, de averile lor însuşite ilegal, nimeni nu s-a atins. Gura prostimii a fost astupatã. La începuturile ei, mita însemna, acolo, nişte lãzi cu vin, cutii cu whisky, caltaboşi, ţuicã şi zeci de mii de euro, ca pe vremea lui Decebal Traian Remeş şi Ioan Avram Mureşan, iar acum, mita atinge miliarde de euro. Aşa s-au ridicat faimoasele cartiere rezidenţiale în România, înţesate de imense şi sfidãtoare vile luxoase, aşa au devenit miliardari şmecherii şi neruşinaţii care fac politicã de asuprire a propriului popor, prin evaziune, mitã şi hoţie la drumul mare.
Sã le fie verificate, leu cu leu, averile bogaţilor postdecembrişti!
Cîte afaceri de corupţie mîrşavã nu şi-au dat duhul şi au fost îngropate prin sertarele procurorilor ştiuţi şi neştiuţi! Cu hoţii care furã pentru a se hrãni, hoţii mãrunţi, imediat îşi face justiţia treaba! Am vãzut la televizor un circ grotesc, extrem de dureros, cu un amãrît de boschetar, care, cu bani din cerşit, cumpãrase de la un marchet o sticlã de suc şi o ciocolatã, dar mai rîvnise şi la o nuga, pentru care însã nu-i ajungeau banii. Dar, fiindcã foamea îi striga cu disperare sã ia şi nuga aceea, care costa doar 60 de bãnuţi (deci, 0,60 lei!), pedepsitul de Dumnezeu a bãgat nuga în buzunar. Dupã ce a plãtit la casã ciocolata şi sucul, a fost controlat şi i s-a gãsit marea comoarã furatã. Alarmã de gradul zero, televiziune, poliţie, jandarmerie şi alte organe l-au expus pe nenorocit oprobriului public, l-au ridicat cu duba şi l-au dus la beci, ca sã ia lumea aminte de ce va sã zicã furtul din avutul altuia! Pe românii care s-au împrumutat la bãnci, nu ca sã-şi punã plasme 3D în casele de lut sau mobilã cu telecomandã în nişte amãrîte de apartamente, nici ca sã-şi ţinã copiii la şcoli înalte, în celebrele universitãţi din vestitul Occident, ci ca sã-şi opereze bolnavii sau sã-şi îngroape morţii, i-aţi executat silit şi i-aţi lãsat fãrã case, cînd au rãmas fãrã locurile de muncã desfiinţate tot de voi, mãscãricilor! Cînd e vorba de voi, cei care aţi furat şi vîndut România, aţi luat împrumuturi fabuloase din bãnci fãrã sã le mai restituiţi, justiţia foloseşte ochiometrul, fiindcã este tot la mîna voastrã! Sã le fie verificate, leu cu leu, averile celor care s-au îmbogãţit dupã lovitura de stat din 1989, antiromânii care acţioneazã protejaţi de legiuitori, la rîndul lor, membri ai clubului de crimã organizatã împotriva statului român. Cele mai periculoase gãşti de hoţi au luat în stãpînire România şi-au împins-o în rãzboaie strãine. Dureros este cã şi-au gãsit susţinãtori în rîndul populaţiei, care îi apãrã cu violenţã şi prostie şi îi voteazã pentru un peşcheş de crîşmã.
Ce ruşine, ce nesimţire ordinarã, ce sfidare grosolanã a poporului pe care ar trebui sã-l slujeascã!
„A nu fi cuprins de ruşine atunci cînd ai furat, e cea mai mare depravare”, zicea Aristotel pe la anii 300 î.H. Aceşti „specialiştii” care au reconstruit dialectica hoţie-lege, nu trãiesc doar din retribuţia uriaşã de parlamentar, ba, încã, îşi mai fãcurã şi pensii suplimentare, ce ruşine, ce nesimţire ordinarã, ce sfidare grosolanã a poporului pe care ar trebui sã-l slujeascã, nu sã-l jefuiascã! (Fiindcã „Patria este norodul, iarã nu tagma jefuitorilor!”, cum zicea Tudor din Vladimiri). Sursele lor de bani s-au înmulţit ca ploşniţele în bojdeuca sãracilor, iar cînd sînt atinşi de cineva la inteligenţã pot prezenta seturi de diplome de facultãţi, masterate, doctorate, burse strãine, încît e clar cã, banii şi puterea le-au lungit mînile şi parşivitatea, nu le-a sporit mintea. Avari, cupizi, fãţarnici, seniori ai lãcomiei de bani, distrugãtori a tot ce-i românesc, politicienii noştri n-au lucrat niciodatã pentru popor, fiind tot timpul împotriva lui. Înhãitaţi cu strãinii şi duşmanii României, urzesc şi pun la cale împotriva naţiunii, dar în folosul şi sporul nemerniciei lor. Spioneazã pentru strãini, fãcînd un titlu de glorie din asta. Cît de potrivite sînt versurile lui Adrian Pãunescu pentru micimile din Parlament!: „La muncã, derbedei, cã trece anul/ Şi vin ãilalţi şi-o sã vã ia ciolanul./ Fãceaţi pe democraţii cei cucernici,/ [...] mamii voastre de nemernici!/ Scuipaţi-vã-ntre voi cum se cuvine/ Şi-apoi convingeţi-vã cã e bine.// C-aţi luat o ţarã de mai mare dragul/ Şi i-aţi distrus averile şi steagul./ S-ajungem colonia de ocarã/ Care-şi va cere scuze în maghiarã./ Şi, prin complicitãţi cu demoni aprigi,/ Aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici”…
La muncã, derbedei!
