PNŢ-CD Mehedinţi şi ultimul sãu ţãrãnist
PNŢ-CD Mehedinţi este un partid politic local care, în ultimii ani, a trecut printr-o perioadã extrem de dificilã în încercarea sa de a reveni atât cât se poate pe scena politicã localã. Dupã alegerile locale din vara anului 2012, scrutin la care PNŢ-CD Mehedinţi a reuşit sã obţinã un consilier municipal severinean, funcţie adjudecatã de Marian Carindãţoiu, preşedintele organizaţiei judeţene în acel moment, acest partid a încercat sã facã paşi, mici şi timizi, spre o relansare politicã. Demersul nu era unul uşor raportat în primul rând la contextul politic existent, dar şi la propriile posibilitãţi interne. Totuşi, în perioada scursã de la ultimul scrutin local, partidul a lãsat impresia cã şi-ar dori sã fie o prezenţã mult mai activã. Ţãrãniştii mehedinţeni au în continuare probleme atât în ceea ce priveşte constituirea organizaţiilor teritoriale, cât şi în întãrirea celor existente deja. Din acest punct de vedere, pentru PNŢ-CD Mehedinţi perioada urmãtoare este una crucialã în tentativa sa de a reveni atât cât se poate pe scena politicã localã. În mãsura în care actuala conducere a PNŢ-CD Mehedinţi reuşeşte sã identifice o strategie politicã eficientã de redresare se poate vorbi de o perspectivã politicã realã, cel puţin în ceea ce priveşte optimismul politic al propriului electorat, astfel încât acestuia sã-i fie insuflat sentimentul cã sunt şanse de revenire. Totodatã, aceastã strategie poate constitui şi un nou început politic pentru PNŢ-CD Mehedinţi, raportat la orizontul de aşteptare al electoratului sau, redus simţitor în ultimii ani. PNŢ-CD Mehedinţi se confruntã, de ani buni, cu o situaţie de-a dreptul dramaticã, atât la nivelul structurilor teritoriale, a aleşilor locali, dar şi al forţei şi mesajului politic transmis. Ţãrãniştii mehedinţeni trec, într-adevãr, printr-o situaţie foarte grea nu atât de imagine, cât de organizare. Acest partid s-a confruntat în ultimii ani cu o instabilitate fãrã precedent, fapt care a fãcut ca partidul sã nu aibã o acţiune politicã consistentã şi coerentã. De-a lungul timpului în PNŢ-CD Mehedinţi s-au perindat mulţi politicieni. Unii au urmãrit tot felul interese, mai ales atunci când partidul se afla la putere, alţii au crezut cã pot sã-şi facã o carierã politicã, sã obţinã nişte funcţii. Mulţi adevãraţi ţãrãnişti au pãrãsit partidul, fie dezgutaţi de evoluţia sa, fie din oportunism, gãsindu-şi alte variante politice pe la alte partide. Unii, chiar preşedinţi ai organizaţiei, au fost excluşi din partid. Practic, la ora aceasta, mai sunt în partid puţini dintre foştii ţãrãnişti care la începutul anilor ’90 activau în organizaţie. Cu toate acestea, mai existã un ţãrãnist veritabil în organizaţia mehedinţeanã. Acesta estã, fãrã indoialã, actualul preşedintele al formaţiunii, Mihai Ghebaurã. Despre dl. Ghebaurã se poate spune cã a fãcut unele erori politice în lunga sa activitate politicã. Pe unele le-a recunoscut direct, asumânduşi-le ferm, (de pildã votul pentru alegerea pedeseristului Constantin Sârbulescu în fruntea CJ Mehedinţi în vara anului 1996, în defavoarea liberalului Ion Sârbulescu); poate, de asemenea, fi acuzat de un anume imobilism politic, o anume pasivitate în acţiunile politice ale partidului. Dar nu poate fi acuzat cã nu este ţãrãnist în adevãratul sens al cuvântului. Dl. Ghebaurã crede în valorile creştin-democrate, în morala creştinã şi în viitorul acestui partid mai mult decât toţi cei ce s-au perindat prin organizaţia judeţeanã a PNŢ-CD Mehedinţi. El este ultimul ţãrãnist mehedinţean rãmas, dupã atâtea bãtãlii, majoritatea pierdute, sã ţinã sus stindardul acestui partid. Nu ştiu dacã are vreo strategie viabilã de redresare a partidului, dacã partidul posedã acele resurse interne pentru a se putea afirma la nivelul judeţului, însã atâta timp cât acest partid va exista, dl. Ghebaurã se va regãsi în rândurile sale. Pentru consecvenţa politicã de care a dat dovadã pe linie doctrinarã, actualul preşedinte al PNŢ-CD Mehedinţi, Mihai Ghebaurã, meritã toate aprecierile. Sunt foarte puţini politicieni, mai ales în politica localã, care sã aibã un crez politic şi pe care sã-l respecte cu consecvenţã. Este cât se poate de adevãrat cã rolul sãu nu este tocmai unul uşor, însã atâta timp cât nutreşte speranţa cã partidul pe care îl reprezintã va renaşte, meritã sã faci politicã. Iar aceasta cred cã ar trebui sã fie menirea oricãrui politician: aceea de a crede pânã la capãt în şansa sa şi a formaţiunii politice în care activeazã.
