Ponta se întoarce. Cu ce ne ajutã? Iohannis e acasã şi e la fel.

România pare cã e mereu în vacanţã sau chiar nu se simte când are preşedinte în ţarã sau premierul plecat de o sãptãmânã sau chiar de o lunã la turci. România nu e un fel de Grecie pe dos, pentru cã trebuie sã ai o ţarã cât de cât dezvoltatã pentru a putea emite pretenţii cã ai economie şi cã ai de suferit când vine criza. Dacã patru milioane de români sunt extrem de sãraci şi alte patru trãiesc la limita sãrãciei, iar alte opt abia îşi trag zilele de la o lunã la alta, atunci nu se prea simte când vine criza, când picã bãncile, când sare cursul în aer, când apare vreo decizie de naturã apocalipticã. Cã nu degeaba se spune cã în România apocalipsa va întârzia o sutã de ani, pânã sã atingem şi noi un nivel respectabil de dezvoltare. Ca sã pici de pe cal, trebuie ca mai întâi sã te fi urcat pe cal. De unde sã şi cadã România economic sau oricum, dacã e tot la nivelul solului de atâţia ani. Mii.
E şi normal cã orice pâlpâire a economiei translucide sã fie perceputã ca o creştere de 2,5 la sutã, când alea sunt trei-patru mari fabrici, iar restul sunt imn-uri de bloc şi câteva saivane sau solarii de-o varã. Sigur cã rãmân şi supermarketurile care îşi pot lua jucãriile oricând. România aproape cã nu conteazã când vine vreun cataclism economic. Nu producem mare lucru, nu vindem mare lucru, decât materie primã şi resursã umanã. Nu o vindem, cã pleacã singurã, gata şcolarizatã pe banii României.
În rest, unii sunt bugetari, unii sunt buticari. Şi mai este un aspect extrem de important: la români nu se va resimţi niciodatã vreo crizã. Românul e atât de sãrac, încât o perioadã de crizã e o zi normalã din viaţa sa. Îţi dai seama cã un român bate orice yoghin la fund cu masa pentru o lunã. Dã-i 30 de lei unui român şi o duce o lunã cu 30 de pâini. Dã-i unui yoghin 30 de lei şi îşi cumpãrã de toţi beţişoare parfumate şi lumânãri şi pentru 29 de zile face foamea.
Aşa cã, revenind la tema anunţatã: cu ce ne ajutã dacã avem sau nu şef de stat, cu ce ne ajutã cã avem sau nu premier acasã sau plecat, bolnav sau operat? Cu nimic! Impresia generalã sau chiar convingerea unanimã, chiar şi a ultimului consumator de spirt din ultimul birt de cãtun este cã de mult decizia la nivel macro nu mai este luatã în România, ci undeva dupã niscava draperii prin marile cancelarii. Ne-am umplut de mall-uri şi de suparmarketuri. Au de câştigat marile corporaţii, cãci pânã la urmã în direcţia aceasta s-a îndreptat lumea. Nici mãcar politicienii, fie ei şi strãini nu mai au atâta putere ca şefii de companii, mai ales din domeniul resurselor sau militar.
Aşa cã Victor Ponta poate sã mai stea o lunã în vacanţã, cãci nu se simte. Poate doar dacã o sã aplice cota zero la alimente, cã tot rãmânem cu 8 milioane de sãraci şi cu 40 la sutã dintre bude în afara casei. Adicã, la fel ca pe vremea dacilor şi a romanilor. Parcã bizantinii au adus buda în interiorul casei. Nu mai conteazã, pentru cã la noi încã e afarã. Acolo unde existã o astfel de budã, pentru cã la sãrãcie extremã, românul nu mai are bani nici mãcar de scândura pentru o budã. Astfel cã zicala „Codru-i frate cu românul” este de cea mai mare actualitate. Şi mai ales frunza din codru, pentru cã pânã şi hârtia aia care se topeşte în vasul de toaletã e un leu jumate şi doar bugetarii şi-o mai permit.
Cu ce ne ajutã cã au rãmas Klaus, Dragnea, Oprea sau Rovana acasã? Nici mãcar de un şou nu mai ştiu sã o punã pe la tv. O fi letargia de la caniculã. Ar fi şi pãcat sã revinã Ponta în ţarã pe canicula asta. Nu a mai stat atâta timp în afara ţãrii, de pe vremea când vieţuia la Paris. E mai bine sã rãmânã sã contribuie la PIB-ul turcilor şi la înflorirea turismului medical sau de care o fi.
Ar putea fi unii patrioţi sã spunã cã uite domnule cã ne-am dezvoltat, pentru cã o ramurã a ţãrii merge bine. Adicã justiţia. Dar pânã şi aia e trasã de pãr şi i se spune ce sã facã, cã aşa e convingerea generalã, cã nu funcţioneazã dupã propria convingere şi menire, ci doar pentru cã are la gât tãişul MCV-ului. Poate cã de asta şi atrage România pe unii şi pe alţii prin farmecul ei. Aici orice experiment socio-economic e doar viaţa de zi cu zi şi asta poate sã îi fascineze pe unii. Şi frumuseţile naturale. Protejate de scutul antirachetã. Ce ar mai fi Babele fãrã scutul antirachetã?