Criza greceascã şi bacalaureatul Adinei Duicu

Douã mari teme au preocupat opinia publicã de la noi în aceastã sãptãmânã: criza greceascã şi bacalaureatul Adinei Duicu. Despre greci, ce sã zicem? Îi putem privi şi cu admiraţie, şi cu îngrijorare. E reconfortant sã observi un popor atât de frãmântat de probleme cum se revoltã împotriva Noii ordini mondiale, a bancherilor şi datoriilor externe. Sã sperãm cã vor ieşi din acest impas, deşi nu ne facem iluzii cã va fi o ieşire uşoarã şi rapidã, dimpotrivã.
În ceea ce priveşte bacalaureatul domnişoarei Adina Duicu, al doilea mare subiect estival al momentului, mare scandal, imens tãrãboi, deşi unul totalmente lipsit de finalitate. Cum or fi gãsit-o, dintre miile de adolescenţi ce au susţinut examenul de maturitate, tocmai pe fiica fostului preşedinte al Consiliului judeţean Mehedinţi? Dupã tot iureşul mediatic naţional, de am crezut cã se sufocã în prime-time toate televiziunile, am aflat cu toţii cã nu e totuşi nimic cert şi sigur în privinţa presupusului copiat la chimie, cu telefonul. În fine, Adina Duicu a absolvit cu media 8,75 examenul de bacalaureat. O medie chiar foarte bunã. Dealtfel, din câte am aflat, a fost un elev cu note foarte bune pe parcursul tuturor anilor de liceu. Nici pomenealã de atitudine de beizadea în cazul acestei tinere care ni s-a pãrut un copil bine crescut şi bine educat. Nu vãd de ce un elev meritoriu şi-ar risca întreg examenul de maturitate din acest an pentru a copia, cu ajutorul unui telefon, la chimie. Cert este cã în procesul verbal de percheziţie nu s-a constatat nimic în acest sens. S-a fãcut caz cã mama fetei s-ar fi oţãrât la organele de cercetare. Dar ce pãrinte nu ar fi sãrit în apãrarea copilului sãu, cu toate riscurile din lume? Orice mamã ar fi sãrit pentru copilului ei, chiar şi când acesta greşeşte. Pentru o mamã nu conteazã ce e legal sau nu, drept sau nu, atâta timp cât e vorba despre copiii ei. În faţa legii poate fi culpabilã, dar nu şi în faţa acelei judecãţi umane pe care o facem, fiecare din noi, cu inima.
Senzaţia multora a fost însã cã de fapt Adina Duicu plãteşte şi ea, probabil, preţul celebritãţii tatãlui ei, într-o lume în care ticãloşia, neîncrederea, cinismul, lipsa de scrupule, meschinãria şi ipocrizia au ajuns litere de lege nescrisã. Asta da probã a examenului de maturitate. Un examen pe care îl va ţine minte toatã viaţa, cu luminile şi mai ales umbrele sale.
În ceea ce-l priveşte pe Adrian Duicu, este, trebuie sã recunoaştem, un om politic foarte criticat în perioada din urmã, dupã arestare, dupã arestul la domiciliu. Pe cât era de temut în 2012, pe atât de criticat a fost dupã ce a pierdut şefia Consiliului judeţean şi a PSD Mehedinţi. Dar, trebuie sã recunoaştem şi acest lucru, cu egalã mãsurã, a fost un om politic care a intrat pe uşa din faţã în politicã, izbind uşile, nu a intrat pe fereastrã sau printr-o gaurã în zid, ca alţii. Ca lider politic a câştigat confruntãri directe, grele, foarte grele, şi numeroase. Nu a ajuns preşedinte al Consiliului judeţean la masa verde, ci prin votul a mii şi mii de mehedinţeni. A luptat bãrbãteşte, şi la un moment dat nici nu prea mai avea cu cine sã lupte prin zona politicã mehedinţeanã, acesta este adevãrul.
Ca om iatã cã plãteşte pentru greşelile sale, aşa cum fiecare dintre noi, la scara noastrã, mare sau micã, plãtim. Cred cã toate aceste lucruri ce ţin de viaţã, onoare, familie, reuşite şi eşecuri, trebuie judecate fãrã patimã, cu calm, cu compasiune, şi cu bun simţ, indiferent despre cine este vorba.