Un inedit „triunghi al morţii”

* Cel mai valoros, mai performant, produs al politicii româneşti postdecembriste, ADRIAN NÃSTASE, a împlinit, la începutul acestei sãptãmâni, 65 de ani. Vârsta de pensionare sau, dacã vreţi, vârsta deplinei maturitãţi. Pentru cã omul ocupase câteva dintre cele mai importante funcţii în Statul Român – prim-ministru, preşedinte al Camerei Deputaţilor, ministru de Externe şi, nu în ultimul rând, liderul incontestabil al celui mai mare şi mai influent (pe atunci) partid românesc – dar mai ales pentru cã avea valoare realã, cu câteva niveluri peste media clasei politice autohtone, şi, nu în ultimul rând, pentru cã, la un moment dat, s-a simţit perfect îndreptãţit sã candideze la preşedinţia ţãrii sale, împotriva sa a fost declanşat un teribil mecanism al prigoanei. Care s-a finalizat cu condamnarea la închisoare a fostului premier, în absenţa oricãror probe, dar în virtutea unui morman de… suspiciuni (mai mult sau mai puţin) rezonabile. Mecanismul diabolic al prigoanei, de care vorbeam, coordonat de Traian Bãsescu şi având sprijinul total al penibilelor sale slugi din Justiţia „independentã” (aş zice şi asistenţa de „specialitate” a intimilor din PSD) l-a scos, practic, pentru multã vreme (dacã nu pentru totdeauna) pe Adrian Nãstase din zona politicii de rang înalt. Dacã nu chiar din viaţa publicã româneascã.
* E bine aşa? În vreme ce Adrian Nãstase este împiedicat sã-şi valorifice înalta pregãtire profesionalã şi vocaţia politicã, prin nişte hotãrâri judecãtoreşti profund dubioase, ţara a ajuns pe mâna unor grupuri de ţircãdãi ageamii, dar puşi pe cãpãtuialã şi pe jaful şi luxul cele mai deşãnţate cu putinţã. Mai mult decât atât, am senzaţia cã se contureazã un soi de triunghi al morţii în politica româneascã: Traian Bãsescu – Victor Ponta – Klaus Iohannis. Poate unii dintre dumneavoastrã veţi fi tentaţi sã spuneţi cã mã pândeşte vreo crizã de paranoia. Esenţialul este cã asta presimt în aceste momente. Dar sã lãsãm astfel de speculaţii pentru alte ocazii. Acum, sã exprim, dacã îmi este permis, cele mai bune urãri pentru colegul de generaţie ADRIAN NÃSTASE! LA MULŢI ANI, leatule! Continui sã cred cã domnia ta încã eşti, politic vorbind, şansa acestei ţãri!
* Din pãcate, interesele României se joacã, dupã câte se pare, la ruleta câtorva ambasade occidentale. Şi, tot din pãcate, nu la cel mai înalt nivel al acestor instituţii diplomatice. Nişte neica-nimeni, trimişi aici sã reprezinte interesele respectivelor state ca pe o mãsurã disciplinarã, îi aliniazã pe bravii noştri politicieni în poziţie de drepţi, repartizându-le sarcini. Pe care snobii şi nevertebratele acestea le duc punctual la îndeplinire. Ţara asta şi-a pierdut orice urmã de demnitate. „Tot ce-n ţãrile vecine e simintit şi stârpiturã/ Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de naturã,/ Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii/ Toţi se strânserã aicea şi formeazã patrioţii,/ Încât fonfii şi flecarii, gãgãuţii şi guşaţii,/ Bâlbâiţi cu gura strâmbã sunt stãpânii astei naţii.” – aşa scria Eminescu, în urmã cu aproape un secol şi jumãtate, tulburând societatea româneascã de atunci şi fãcându-şi din suflarea liberalã un duşman ireductibil. Sunt sensibil diferite realitãţile de acum? Mã tem cã nu.
* Premierul Ponta se opereazã la genunchi în Turcia pe motiv de pasiune pentru baschet. În fine. În urmã cu nişte ani, Bãsescu se opera în Austria ca urmare a unor afecţiuni generate de tentaţia irepresibilã de a sãri neobservat gardul Cotrocenilor. Este vreo diferenţã? Evident, nu. Golanii ãştia îşi bat joc de noi la modul cel mai ordinar cu putinţã. Dacã mai luãm în discuţie şi pretenţia lui Iohannis ca Ponta sã-i trimitã scutirea medicalã (reflex de fost diriginte refuzat de idee!) avem o imagine dintre cele mai complete ale seriozitãţii cu care lucreazã primii noştri oameni în stat. Dincolo de orice, rezerva în care se plaseazã aşa-zisul şef al statului în „scandalul Rarinca” nu îl onoreazã câtuşi de puţin. Dimpotrivã, îl incrimineazã cât se poate de sever. Mai ales pe dumnealui, cel care, în campania prezidenţialã, fãcea mare caz de apãrarea drepturilor cetãţeanului simplu, care cade cel mai repede victimã autoritãţilor. Probabil cã pielea… simplelor cetãţence Laura Codruţa Kovesi şi Livia Stanciu este mult prea scumpã şi sensibilã pentru a fi pusã la saramurã…