Premierul minuscul, din spatele lui Putin

Viorel Ponta chiar a dovedit cã în politicã e posibil orice. Chiar şi sã ajungi un invizibil, un neica nimeni, din ditamai omul de stat cu pieptul bombat. Este suficient sã încalci legea de câteva ori şi mai ales sã se afle acest lucru, cã deja eşti intrat în Marele Malaxor al opiniei publice şi mai ales al presei şi cu greu ieşi neşifonat de acolo, chiar dacã îţi dovedeşti dupã câţiva ani nevinovãţia. Regula invizibilã, mai ales dacã legea nu prevede în mod expres acest lucru, atunci când asupra ta planeazã suspiciuni de corupţie, este de bun simţ şi moral sã te pui la dispoziţia justiţiei, sã îţi dovedeşti nevinovãţia. Dacã era vorba de vreo pensie alimentarã, de o succesiune, de probleme cu o moştenire, lumea mai accepta. Când este vorba de o anchetã instrumentatã chiar de cãtre organul care ancheteazã corupţia şi pe supuşii acesteia, atunci lucrurile nu mai pot fi tãrãgãnate. Ori Viorel Ponta a intrat de peste o sãptãmânã acolo unde nu îşi doreşte nimeni: sub tirul încrucişat şi acid al presei internaţionale. Acolo este fãcut ciur pentru faptul cã e un premier urmãrit penal şi încã în funcţie. Pânã la urmã nici nu îi intereseazã pe jurnaliştii germani sau olandezi cine e premier în România, ci ce face. În mod normal, în orice ţarã din UE într-o astfel de situaţie premierul ar fi demisionat imediat pentru a se pune la dispoziţia organelor. Adicã moralitatea şi onoarea sunt mai presus de orice carierã politicã şi interese de partid sau de stat. Nu este cazul la Viorel Ponta care a trecut şi peste ruşinea de a avea un cumnat dupã gratii. Ruşine cu ghilimele, desigur.
Este pe undeva explicabilã atitudinea lui Viorel, dacã stãm sã ne gândim la mesajul acestuia dupã ce Klaus a ieşit preşedinte: „Scapã cine poate!”. Şi probabil cã Viorel anticipa pe undeva ce va urma. Nu neapãrat cã domnul Klaus ar fi asmuţit câinii din justiţie asupra PSD, ci pentru cã îşi vede de treabã şi nu intrã în ograda acestora. Procurorii îşi fac datoria, chiar şi acum, dupã 25 de ani. Treaba este cã pare sã fie una din puţinele chestii care încep sã funcţioneze şi sã dea rezultate. O fi codruţa Kovesi spion MI 6 sau MI 5. Nu ştie nimeni. Pânã la urmã, fiecare trebuie sã îşi facã un pic de curãţenie la el acasã. Dacã nu în fiecare zi, mãcar o datã pe sãtãmânã, sã mai scuture covoarele de purici şi de alte lighioane. Pe undeva şi Codruţa şi-a exersat îndemânarea în a prinde corupţi şi avea nevoie de ceva experienţã pânã sã îşi facã laţul potrivit, sã prindã nelegiuiţi. Treaba a început sã funcţioneze şi pericolul pentru politicieni este cã nimeni nu mai este în siguranţã. Adicã acuzã un soi de poliţie politicã şi apariţia unui instrument de represiune. Dar cine îl deţine? Agenturile strãine? Forţele oculte? Masoneria? SUA, UE? Cine comandã justiţiei din România sã îi prindã pe corupţi. Nici nu mai conteazã, cât timp acţioneazã legal. Clasa politicã se teme, nu pentru cã funcţioneazã justiţia. Din când în când a funcţionat, dar a ridicat, frumos, doar pe unii din membrii spectrului politic. De regulã pe cei care nu se aflau la putere. Disperarea politicienilor este cã nu mai sunt la butoane sã unidirecţioneze justiţia. Adicã se pot trezi peste noapte în postura lui Victor Ponta. De a trage plapuma partidului peste dosarele penale. Şi Ponta a fost un norocos, pentru cã a avut o majoritate suficient de mare pe care sã o utilizeze în folosul unei singure persoane. PSD a greşit cã a mers pe mâna lui Ponta când a intrat în fundãtura de la alegerile prezidenţiale. Viorel trebuia sã facã un pas înapoi şi sã îşi vadã de raliuri şi alte treburi avocãţeşti. Sigur cã rãmâneau dosarele penale din urmã. Dar cine ştie cã nu a încãlcat legea doarme liniştit, indiferent câte dosare penale are; cine ştie cã are probleme, mai dã de pãmânt cu o moţiune, mai devine invizibil, în speranţa cã nu va fi observat când trece pe stradã sau când ajunge la Jocurile Europene. Mai trage de timp pânã la prescriere. Lipsa de onoare e taxatã peste tot la fel şi mai ales mirosul de corupţie. Viorel duce izul peste tot. Toatã lumea îşi vânturã mâna pe la nas, când trece Ponta. Ce oficial din afara ţãrii va mai da mâna cu un premier urmãrit penal, vizat într-un dosar de corupţie. E ca şi cum te-ai poza cu bursucul la grãdina zoologicã, pentru a le arãta prietenilor, cã specia respectivã chiar existã.